Revista Somatoterapia nr.32/2008
Partea intai: Studiu de caz- psihoterapie integrativa
Selectie si prelucrare dupa Richard Erskine, dr in psihologie, specialist in gestalt-terapie, formator si supervizor international in psihoterapie integrativa, presedintele Asociatiei Internationale de Psihoterapie Integrativa si directorul Institutului de Psihoterapie Integrativa din New York
Tatal lui Frank este mort pe cand acesta era beblus. Mama sa, ea insasi foarte dependenta, a fost autoritara si abuziva cu Frank, iar acesta a devenit un adolescent obez si fara prieteni. Lipsa unui model masculine adecvat l-a facut sa esueze in dezvoltarea unei identitati sexuale adecvate, percepandu-se pe sine insusi ca asexuat. La 20 de ani face o psihoterapie intensiva si rezolva o mare parte din conflictul cu mama. La 33 de ani are un aspect copilaros, pare calm, adaptat, este bisexual. Pe parcursul dezvoltarii sale, si-a creat un tata imaginar. O buna parte din scenariul sau de viata a fost construit in jurul acestui tata imaginar: cum ar fi fost viata sa daca acest tata ar fi trait? Tatal imaginar este o constructie pe marginea a ceea ce ar fi putut sa fie. Asa cum gandesc copiii mici, Frank a inceput prin a nega faptul ca tatal sau e mort. La varsta adulta, odata ce negarea a fost scoasa in campul constiintei, Frank se percepe pe sine ca un orfan care are nevoie de sustinere si de sentimentul de a “fi special” pe care-l obtine un copil din partea unui tata bun si iubitor.
Psihoterapia integrativa aplicata in acest caz ilustreaza o alta fateta a tratamentului psihoterapeutic al problemelor parinte/copil, dar in acelasi timp permite observarea felului in care Frank si-a tratat tatal imaginar de-a lungul diferitelor sale stadii de dezvoltare. Trecerea de la un stadiu la altul a fost abrupta si distincta.
Dupa primele sedinte de evaluare si anamneza, aceasta sedinta incepe printr-un exercitiu de relaxare musculara in care este ghidat sa contracte si sa relaxeze succesiv diverse grupe musculare. Acest proces i-a permis sa acceseze emotiile intense blocate la nivelul inconstientului. Cand tensiunea musculara a scazut si sentimentele au inceput sa iasa afara, terapeutul i-a cerut sa-si exprime furia si frustrarile prin tipat, sa-si lase corpul sa exprime aceasta furie prin lovituri de pumni si picioare in saltea. In timp ce loveste salteaua, el tipa:”ajuta-ma, nu pot respira”. Psihoterapeutul ii tine umerii lipiti de saltea pentru a recrea fizic situatia cand a fost injosit si sufocat de catre mama sa in copilarie. Pentru a se percepe pe sine puternic si capabil de a se bate cu un mediu sufocant, el are nevoie sa se elibereze pe sine insusi din situatia in care a fost depreciat.
Pacientul a inceput sa strige” Lasa-ma sa mor! Nu pot sa te bat! Tata, ajuta-ma, mama vrea sa ma omoare”. Terapeutul i-a cerut sa-I spuna tatalui care sunt nevoile sale: “ spune-I tatalui, de ce are nevoie micul baietel”
-“Tata, eu am nevoie de dragoste! Fara tine nu voi ajunge niciodata un barbat, voi ramane mereu mic. Mama nu a facut din mine un barbat!”
Aparent, Frank nu este inca pregatit sa castige lupta cu mama/terapeutul. Dar psihoterapia releva in acest moment un alt fragment important al scenariului: el nu poate fi cu adevarat un barbat, cel putin cat tatal nu este acolo, langa el. Terapeutul a decis sa lase deoparte, temporar, tentative prin care pacientul sa-si recupereze proopria forta si sa trateze direct scenariul.
Va urma
