Maria și vocea care a rămas
Maria, la doar 5 ani, era un copil precoce – cu doi ochișori care păreau că văd tot și o guriță care punea întrebări care îi lăsau pe adulți fără răspuns:
– Tati, ce gust are dragostea? Seamănă cu înghețata?
Tatăl ei zâmbea adesea, mândru de istețimea ei. Nu era foarte vorbăreț, dar îi plăcea să o țină în brațe.
Apoi, într-o zi, tati a dispărut.
Trecuseră trei zile de atunci, iar Maria simțea un dor greu de dus pentru „tati al meu”. Ca să o liniștească puțin, mama o scosese la o tartă cu brânză și ciocolată.
Însă Maria, cu gura plină și sufletul neliniștit, nu se putea opri:
– Da’ tati vine azi? Unde a plecat? Tati a fost și el un bebe?
Pe drumul spre casă, chiar când să dea colțul străzii, Maria l-a văzut pe tata. Pe trotuarul celălalt. În fața blocului.
– Tatiiiiii! a strigat și a alergat către el, smulgându-se din mâna mamei.
Totul s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă: scrâșnetul roților unei mașini care s-a oprit la câțiva centimetri, urletul tatei și cele două palme peste obrajii ei.
Timpul s-a oprit.
Maria a înghețat.
Era prima bătaie din viața ei. Nu înțelegea. Știa doar că i-a fost dor, că îl iubea și că voia să-l îmbrățișeze. Dar în loc de îmbrățișare, a primit durere.
Și o voce a început atunci să prindă viață în ea:
„De ce e greșit să fii bucuros?”
„De ce sunt proastă că am alergat?”
„Nu trebuia să simt. Nu trebuia să iubesc.”
Acea voce a rămas. A crescut împreună cu Maria. A devenit o judecătoare tăcută, dar necruțătoare.
40 de ani mai târziu, Maria poate fi:
a) o vânzătoare într-o cofetărie, cu o inimă imensă și o viață amoroasă haotică – dependentă de iubire, dar convinsă că nu o merită.
b) o femeie de succes într-o corporație, cu diplome și premii, dar o „ice-woman” – incapabilă să simtă, să se bucure, să se apropie.
Ambele versiuni ale Mariei sunt reale. Și ambele trăiesc în mulți dintre noi.
Pentru că în copilărie nu am fost doar iubiți. Am fost și judecați. Uneori, vocea critică a devenit mai puternică decât vocea inimii noastre.
Terapia cu Părintele Introiectat și Vocea Critică
Workshop practic de Psihoterapie Integrativă cu Amaia Mauritz (Spania)
Un program de 4 zile dedicat înțelegerii și vindecării vocii interioare care ne judecă, ne limitează și ne sabotează. Pentru că părinții noștri nu trăiesc doar în albumele cu poze. Ei trăiesc în noi – în felul în care ne vorbim, ne tratăm, ne iubim (sau nu).
Ce vei obține din acest workshop transformator:
- Reconectare cu sinele rănit – Înțelegi de ce te critici singur, de unde vine acea voce dură din interior și începi să te vezi cu mai multă compasiune și claritate.
- Transformarea dialogului interior – Îți schimbi vocea interioară de la auto-sabotaj la susținere – ca să devii aliatul tău, nu propriul dușman. .
- Vindecarea relației cu trecutul – Eliberezi emoții și convingeri formate în copilărie care încă îți influențează relațiile, stima de sine și deciziile de zi cu zi. .
- Exerciții și sesiuni live de terapie – În fiecare zi vor avea loc sesiuni demonstrative de psihoterapie individuală în fața grupului. Vezi concret cum funcționează procesul terapeutic – te poți implica activ sau poți învăța prin observare directă, într-un spațiu sigur și ghidat
- Dezvoltare profesională (pentru psihologi) – 24 de credite CPR, adică mai mult decât necesarul pentru 2 ani.
- Un cadru internațional de excelență – Amaia Mauritz este formator internațional, președinte al Institutului de Psihoterapie Integrativă din Bilbao și ”numărul doi” în Asociația Internațională de Psihoterapie Integrativă.
Date tehnice:
17–20 iulie 2025
București (cu traducere în română)
750 lei/zi (4 zile intense de lucru personal și profesional)
Fie că vocea care te judecă sună ca mama, ca tata sau ca „tine mic și speriat”, ai puterea să o înțelegi și să o transformi.
Ai dreptul să devii adultul care te iubește, nu cel care te pedepsește.
Înscrie-te acum, intrand in grupul de whatsapp dedicat
https://chat.whatsapp.com/KA8uvm8FyEQ3fjwxqMYBqB?mode=ac_t
Locurile sunt limitate.