Pentru ca multi oameni isi blocheaza durerea, rolul meu este sa o scot la suprafata.
Noi in psihoterapia integrativa numim asta ” oglindire”. Ii aratam pacientului durerea ascunsa in interiorul lui. Cand copilul este mic si cade, mama trebuie mai intai sa oglindeasca emotia lui ( ” vai, te doare si esti speriat!”) si abia apoi, sa incerce sa o schimbe, sa-l calmeze (” pupa mama si trece”)
Terapia Ioanei
Ioana, mama careia i-a murit fetita in brate a fost unul dintre acele cazuri in care am oglindit durerea.
Multa vreme, am comunicat prin intermediul jurnalului ei. Era prea dureros pentru ea sa vorbeasca.Nu varsa nici o lacrima, dar pur si simplu cuvintele i se blocau in gat. Incerca sa schimbe subiectul.
La inceput, in primele sedinte vorbea despre lucruri banale, aproape fara sa-mi dea voie sa spun ceva, de genul: ce a facut o prietena, unde a fost sotul, cu cine s-a intalnit etc. Noi numim asta verbiaj psihologic.
Era ca si cum frica o comutase pe ” repede inainte”.
De abia in sedinta 4 sau 5 mi-a spus povestea Clarei:
”Ma enervam usor si o certam pentru orice: nu fa aia, nu pune mana, stai locului, razi prea tare, de ce verisoara ta e cuminte si tu, nu?
Uneori, ii mai scapam si cate o palma. Imi parea rau aproape instant, dar nu i-am spus niciodata, iarta-ma.
Am crescut cu o mama care ma batea aproape zilnic pentru diverse prostioare pe care le faceam. Nici mama, nu mi-a spus vreodata, imi pare rau, Ioana.
Am fost al doilea copil, cu doi parinti autoritari si o sora agresiva. Cum m-am purtat eu cu Clara, asa s-au purtat si ei cu mine. Fara “te iubesc”, doar cu reguli si violenta.
La ora X scularea, la ora Y culcarea, fara galagie, atatea pagini de scris pe zi, atatea de citit, hainele in ordine, spalat pe dinti etc In plus, “eram proasta, rea, batuta-n cap si bineinteles, pentru orice, Ioana era de vina.”
Cand se trezea dimineata, alerga razand la mine ca si cum palma pe care i-o dadusem seara, nu ar fi existat niciodata.
“Buna dimineata, mami! Pot sa ma spal mai tarziu pe dinti si sa ma joc un pic?”
Nu imi dadeam seama atunci, dar fetita mea semana cu mine: si mie imi place ca primul lucru pe care il fac dimineata e mai inati cafeaua si apoi ma apuc de treaba. Clara vroia sa se joace cu papusa ei.
In loc sa zambesc si sa ii spun, “sigur, draga mea, joaca-te putin si apoi te speli pe dinti”, ma enervam instant, pentru ca incerca sa incalce o regula.
” Te duci la baie si te speli chiar acum, pe dinti!”, tipam, iritata la ea.
Micul dejun se desfasura in liniste pentru ca, de abia acum inteleg, de ce. Ea stia ca daca sunt nervoasa, e bine sa nu ma supere. Asa ca incerca sa fie invizibila.
Pentru mine, ziua Cartitei, a tinut 8 ani
Stii filmul ” Ziua cartitei”? Phil nu mai stiu cum, personajul principal, se trezeste in fiecare dimineata si descoperă ca mereu e aceeasi zi. Pentru mine, acea dimineata s-a repetat timp de opt ani de zile, fara exceptie.
Era o dimineata de vara si noi eram la casa noastra de la tara. O vecina mi-a impartit trei gogosi cu dulceata de visine. Sotul meu obisnuia de multe ori sa se prosteasca in fata Clarei luand o bucata mare de paine si umflandu-si obrajii, in timp ce se stramba ca un clovn vesel.
Clara ne iubea foarte mult pe amandoi, dar faptul ca el se juca cu ea, o facea fericita si il adora.
Nu mi-am dat seama ce incearca sa faca, dar Clara a luat aproape jumatate de gogoasa si si-a indesat-o in gura, razand.
Am tipat la ea: nu mai rade cu gura plina! Dar a fost prea tarziu.
S-a inecat, a inceput sa tuseasca violent, si-a infipt unghiile in gat in cautarea aerului… Am inceput sa o lovesc in spate disperata si sa urlu: scuipa, scuipa! Apoi am scuturat-o cu violenta. S-a prins de mine, s-a agatat practic, iar cand sangele i s-a prelins din gura, am stiut ca s-a terminat.
Stii care e cel mai al dracu lucru?
Am tipat la ea, chiar si in ultima clipa.
Oare a inteles
ca a fost
singurul tipat din viata mea
care a insemnat,
te iubesc?
Sau a plecat convinsa
ca mama ei a certat-o si
nu a vrut sa o ajute?
Stii ce m-a ajutat sa nu innebunesc?
Gandul, ca macar pentru o noapte, am renuntat la reguli si am fost asa cum si-ar fi dorit ea sa fiu.
A vrut foarte mult sa mergem cu cortul la munte. Nu aveam timp, ca tot renovam la casa aia nenorocita.
Eram genul workaholic. Dupa ce m-a rugat de nu stiu cate ori, mi-a venit ideea, vazuta intr-un film, sa punem cortul in mijlocul curtii.
In noaptea aceea, am dormit toti trei in cort. Fetita mea a trait sapte ani, dar stii care a fost cel mai fericit moment din viata ei ?
E ciudat ce conteaza cu adevarat in viata
Da! Nu e vorba de case mari, de curatenie luna, de reguli, performante nu stiu de care sau cariera.
Am bagat sute de milioane in acea casa, dar un cort de 429 de lei a valorat cat tot aurul din lume. Mi-a ramas in cap cifra pentru ca il cumparasem cu o zi inainte.”
Ședințele de psihoterapie
Cand incepea sedinta noastra, se aseza pe scaun, apoi isi deschidea repede geanta si imi intindea o coala de hartie pe care scrisese ceva.
Erau bucatele din sufletul ei, cum a fost cea pe care ai citit-o.
Ioana statea tot timpul cu capul in jos cat timp citeam. Cand puneam foaia pe masa, imi zice doar atat: mi-e dor de ea, Cami. Poti sa faci ceva?
Intr-o zi, am luat-o de mana si i-am zis: hai sa ne gandim impreuna la Clara, fara sa vorbim.
I-am simtit palmele cum incep sa planga, dar ochii ei au ramas in continuare stinsi. A fost pentru prima data cand si-a aratat lacrimile, chiar daca ALTFEL.
In sfarsit, era pregatita sa scoata toata acea suferinta.
Trebuia sa oglindesc ceea ce ea nu putea sa exprime.
Rizzolatti a descoperit ” neuronii oginda” care reprezinta baza biologica a empatiei.
Practic, daca cel din fata mea e trist, chiar daca ascunde asta, neuronii tristetii ” se aprind” in creierul meu, exact ca ai lui si ii simt tristetea. Doar ca nu e tristetea mea, ci a lui.
Cand mi-a zarit prima lacrima in coltul ochiului, a inceput sa planga incetisor.
Din ziua inmormantarii nu mai varsase nici o lacrima. Atunci cand si-a exteriorizat tristetea si-a eliberat toate cuvintele si a inceput sa vorbeasca.
Panica
Alteori, ii vedeam panica. Se albea la fata, respira spasmodic, sacadat, i se punea un nod in gat si nu mai putea sa respire. Retraia ultimele secunde din viata Clarei, ca si cum ar fi incercat, intr-o maniera simbolica, sa moara in locul ei.
Cei mai multi pacienti, daca nu toti, atunci cand fac un atac de panica vor cu disperare sa fie ajutati.
Ioana imi refuza ajutorul. Incercam in acele momente sa o fac sa respire in pumn, intr-un anumit ritm, pentru a-i produce hipoventilatie.
Ma privea taioasa si imi spunea, ” lasa-ma”. Am inteles mai tarziu ca era modul ei de a se pedepsi pentru greselile ei de mama. Furia ei fata de mine, era furia ei fata de ea insasi.
Tehnica Viitorului
Dupa ce ii trecea panica, o puneam sa isi imagineze viitorul ei cu Clara:
- prima zi de scoala,
- discutia mama-fiica despre primul iubit,
- intrarea la facultate,
- nunta,
- nasterea primului nepot.
“Povesteste-mi cum ar fi fost prima zi de scoala a Clarei. Ai fi fost emotionata. Dar, ea? Ce i-ai fi spus?”
Cand pierzi un copil-ingeras, identitatea ta se schimba ( inainte erai mama Clarei, dar acum, cine esti?) , nu mai exista continuitate, nu mai poti sa-l imbratisezi asa cum faceai in fiecare zi si nu mai poti sa te gandesti la viitor, “la cum va fi atunci cand…”.
Identitatea, continuitatea si predictibilitatea sunt cateva din functiile Sinelui, cu care lucram in psihoterapia integrativa.
Ioana, nu si-a pierdut doar copilul ci multa vreme si-a ratacit si sufletul. Toata furia care a primit-o de la parintii ei, a indreptat-o catre fiica ei si apoi catre sine. De aceea simtea un mare gol interior, un vid fara lacrimi.
Calea Ioanei
Ti-am spus aceasta poveste, nu ca sa te fac sa plangi ci ca sa vezi frumusetea profesiei de psihoterapeut. Valoarea ei.
Desi, am plans alaturi de Ioana, m-am bucurat impreuna cu ea cand si-a gasit calea si a devenit psihoterapeut. Experienta ei traumatica a ajutat multe persoane sa se vindece.
Vestea buna e ca vom incepe in octombrie, o grupa noua de formare pentru cei care vor sa devina psihoterapeuti.
E o perioada limitata pentru inscrieri, in care beneficiezi de o reducere substantiala.
Da click pe acest link ca sa citesti totul despre cursul de formare.
Calatoria de la pasiune la succes incepe cu a alege ce ti-se potriveste!
Cameli✿