Ce este depresia in viziunea unui copil
Am ales sã scriu despre “depresie” în urma unor episoade nu tocmai plãcute trãite de mine în adolescenţã, care m-au marcat şi în acelaşi timp m-au stimulat sã studiez îndeaproape aceasta boalã.
Când abia începusem sã deschid ochii cãtre lume, încercând sã-mi croiesc un drum drept printre bucuriile şi dezamãgirile vieţii, mi s-a tãiat oarecum elanul când tatãl meu a fost diagnosticat cu depresie majorã.
Preocupata ca orice tânãra de muzicã, dans, prieteni, petreceri, n-am sesizat cã în familia mea se petrecea o dramã. Singurã fiind la pãrinţi, eram centrul universului lor. Au încercat din rãsputeri sã mã ţinã departe de problemele cu care se confruntau, dar schimbãrile vizibile din comportamentul tatãlui meu, mi-au atras atenţia şi m-au speriat cumplit.
Impactul cel mai dureros pentru mine a fost când au început restricţiile în ceea ce mã privea. Nu mai aveam voie sã ascult muzicã, sã invit prieteni acasã, tot ce altãdatã era normal, devenise interzis. Veselia şi buna dispoziţie ce ne caracterizau, erau înlocuite de o tristeţe apãsãtoare. Deseori mã trezeam noaptea şi-l vedeam pe tatãl meu treaz, stând în întuneric cu o privire pierdutã, suferea de insomnie. Dimineaţa îi era greu sã se dea jos din pat, fãcea eforturi mari sã se trezeascã, sã se îmbrace, sã vorbeascã, începuse sã slãbeascã şi în permanenţã avea o dispoziţie tristã, „vedea viaţa în negru”
Anii au trecut peste noi toţi, boala tatãlui meu a avut urcuşuri şi coborâşuri, momente mai bune şi mai rele. Dupã tratamente numeroase, de la psiholog la psihiatru şi invers, rezultatul momentan nu este deloc satisfãcãtor. El a ales sã combine tranchilizantele cu bãutura, a renuntat sã mai lupte, aparent viaţa i-a devenit o povarã, nimic nu-l mai multumeşte, încrederea în propriile forţe este nulã, stima de sine scãzutã şi bineânţeles pierderea totalã a plãcerilor. Depresia a transformat un profesor fascinant într-o persoanã fãrã valoare.
Toate acestea m-au motivat sã studiez aceastã boalã “cu o mulţime de feţe” cum obişnuiesc s-o numesc, sperând cã, aducându-i informaţii despre tratamentele existente, îl mai pot salva. De aceea am sã vã împãrtãşesc câteva din cunoştinţele pe care le-am acumulat.
Depresia vazuta de psiholog
Ce este depresia si de ce apare, este o intrebare care-i framanata si pe psihologi. Dupã cum bine ştim “depresia” este foarte rãspânditã,. Ea debuteazã cu forme uşoare, pe perioade scurte, ajungând sã se cronicizeze dacã nu este descoperitã, diagnosticatã şi tratatã la timp. Depresia apare când sentimentele pozitive sunt diminuate, sãrãcia fiind puternic legatã de aceastã boalã. Nu trebuie sã subestimãm faptul cã pentru unii oameni , viaţa este foarte grea şi pur şi simplu işi epuizeazã resursele pentru a face faţã problemelor . Nevoile noastre de iubire şi abilitãţile de a oferi iubire şi atenţie, ne fac capabili sã gãsim noi modaliţãti de a trãi în lumea aceasta asprã şi indiferentã la suferinţã.
Psihoterapia in depresie
Psihoterapia cautã sã ofere speranţã, sã gãseascã moduri de exercitare a unui anumit control asupra minţilor umane, sã înfrunte anxietãţile noastre cu curaj. Psihoterapeutul nu ne judeca pentru ca nu avem puterea sa mai luptam. Incearca sã gãseascã modalitaţile de gândire, de comportament care sã opreascã durerea depresiei. Oamenii se simt impulsionaţi sã lupte,pentru a se dovedi vrednici de atenţia celorlalţi . Ei vor sã evite sã fie inferiori şi respinşi. În acelaşi timp, işi fac griji în ceea ce priveşte opiniile negative ale celorlalţi despre ei. Pacientii se comparã cu ceilalţi, care sunt sanatosi .Sunt îngrijoraţi cã nu sunt suficient de buni, îi considerã pe ceilalţi mult mai capabili sã se adapteze decât o fac ei . Depresivii se tem cã vor fi priviţi ca nişte supuşi. Dacã nu avem încredere cã ceilalţi nu ne sunt ostili, atunci le vom invidia puterea într-un mod distructiv. Invidia este de fapt o emoţie provenitã din competiţia socialã care ne va duce spre deprimare . Aceastã boalã este asociatã cu sentimentul cã suntem învinşi de încercãrilor vieţii. Eşecurile familiale şi sociale, pierderea locului de muncã, moartea unei persoane dragi, sentimentul de inutilitate şi de înfrangere sunt doar cateva din motivele ce declanşeazã depresia.
Terapeuţii discutã cu clienţii despre ce este depresia. Ei cautã sã înţeleagã sentimentele prin care aceştia trec şi în acelaşi timp sã-i facã sã înţeleagã faptul cã nu este vina lor, cã aceste sentimente existã. Psihoterapeutii îi ajutã sã recunoascã faptul cã “depresia” este o experienţã comunã. Când suntem deprimaţi, gândurile şi sentimentele noastre sunt asemãnãtoare în întreaga lume. O astfel de înţelegere a depresiei, însoţitã de înţelegerea comportamentelor şi a gândurilor care accentueazã depresia, vine în ajutorul pacientului.