T
TULBURARILE SOMATOFORME se mai intalnesc si sub numele “Tulburare cenestopata ” sau Nevroza cenestopata
Simptomele tulburarilor somatoforme:
- convingerea pacientului ca exista o boala somatica nediagnosticata
- invocarea insistenta, dramatizata si recurenta a unor acuze aparent somatice; (corporale)
- preocupare intensa pentru efectuarea sau repetarea unor investigatii edificatoare in pofida rezultatelor negative ale investigatiilor efectuate si a – asigurarilor asupra inexistentei unei boli somatice,
- eventuala prezenta a unor semne sau dereglari nu explica intensa ingrijorare sau anxietatea pacientului;
- debutul si evolutia acuzelor pacientului sunt corelate cu existenta unor situatii stresante, de cele mai multe ori ignorate de pacient.
Tulburarile somatoforme clasificari:
A. Tulburarea de somatizare: este o tulburare polisimptomatica cu debut inainte de etatea de 30 de ani, care se intinde pe o perioada de ani de zile si este caracterizata printr-o combinatie de durere si simptome gastrointestinale, sexuale si pseudoneurologice.
B. Tulburarea somatoforma nediferentiata: este caracterizata prin acuze somatice neexplicate, durand cel putin 6 luni si care prea putine simptome pentru un diagnostic de tulburare de somatizare.
C. Tulburarea de conversie: implica simptome neexplicabile sau deficite care afecteaza activitatea motorie voluntara sau sensibilitatea, sugerand o conditie neurologica sau alta conditie medicala generala. Se considera ca factorii psihologici sunt asociati cu simptomele sau deficitele.
D. Tulburarea algica: se caracterizeaza prin durere ca focar predominant al atentiei clinice. In plus, factorii psihologici sunt considerati a avea un rol important in debutul, severitatea, exacerbarea si persistenta sa. Durerea nu are o cauza fizica.
E. Hipocondria: este preocuparea cuiva in legatura cu faptul ca ar avea sau chiar ideea ca are o maladie severa, bazata pe interpretarea eronata a simptomelor sau functiilor corporale.
F. Tulburarea dismorfica corporala: este preocuparea pentru un defect presupus sau exagerat in aspectul fizic.
G. Tulburarea FAS (tulburarea somatoforma fara alta specificatie): este inclusa pentru codificarea tulburarilor cu simptome somatoforme care nu satisfac criteriile pentru nici una din tulburarile somatoforme spacifice.
Tulburarea de somatizare
Se mai numeste: Tulburare psihosomatica multipla / Sindromul acuzelor multiple/ Isteria/Sindromul Briquet
Simptome tulburare de somatizare
Tulburarea de somatizare se caracterizeaza prin:
– simptome somatoforme multiple, recurente, fluctuante ,traite si invocate cu puternica neliniste, anxietate si depresie;
care pot aparea in aria oricarui sistem ( cardiovascular,, gastrointestinal, cutanat sau al sensibilitatii dureroase)
– aceste simptome sunt: nespecifice si lipsite de semnificatie pentru boala invocata, neconfirmate de investigatiile paraclinice
– pacientii prezinta un lung istoric de contacte medicale, investigatii si operatii
– un grad semnificativ de invalidare a activitatii profesionale si sociale
– debut la adolescenta sau la varsta adulta tanara;
– evolutia este indelungata, continua, cu unele fluctuatii de severitate;
Frecventa tulburare de somatizare
Prevalenta tulburarii este – mai inalta la femei (pana la 2%) si mai putin la barbati (pana la 0,2%)
Exista un pattern familial: confirmat de prevalenta mai inalta la rudele biologice de gradul I ale pacientului.
Alte boli asociate cu tulburarea de somatizare:
– tulburari anxioase
– tulburari depresive
– tulburare histrionica a personalitatii
Criterii de diagnostic tulburare de somatizare
A. Un istoric de multe acuze somatice incepand inainte de etatea de 30 ani care survin o perioda de multi ani si care au drept rezultat solicitarea tratamentului sau o deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
B. Fiecare dintre urmatoarele criterii trebuie sa fi fost satisfacute, cu simptome individuale survenind oricand in cursul perturbarii:
1. patru simptome algice: un istoric de durere cu cel putin patru sedii sau functii diferite (cap, abdomen, spate, articulatii, extremitati, piept, rect, in cursul menstruatiei, raportului sexual ori mictiunii);
2. doua simptome gastrointestinale: un istoric de cel putin doua simptome gastrointestinale, altele decat durerea (greata, flatulenta, varsaturi altele decat in cursul sarcinii, diaree sau intoleranta la diverse alimente);
3. un simptom sexual: un istoric de cel putin un simptom sexual sau de reproducere, altul decat durerea (indiferenta sexuala, disfunctie erectila sau ejaculatorie, menstruatii neregulate, sangerare menstruala excesiva, varsaturi pe toata durata sarcinii);
4. un simptom pseudoneurologic: un istoric de cel putin un simptom sau deficit sugerand o conditie neurologice nelimitata la durere (simptome de conversie, cum ar fi deteriorarea coordonarii sau a echilibrului, paralizie sau scaderea localizata a fortei musculare, dificultate de deglutitie sau senzatia de nod in gat, afonie, retentie de urina, halucinatii, pierderea senzatiei tactile sau de durere,diplopie, cecitate, crize epileptice, simptome disociative cum ar fi amnezia sau o pierdere a cunostiintei, alta decat lesinul).
C. Fie una sau alta din urmatoarele:
1. dupa o investigatie corespunzatoare, nici unul din simptomele de la criteriul B. nu poate fi explicat complet de o conditie medicala generala cunoscuta ori de efectele directe ale unei substante (un drog de abuz, un medicament);
2. cand exista o conditie medicala generala asemanatoare, acuzele somatice sau deteriorarea sociala sau profesionala rezultata sunt in exces fata de ceea ce ar fi de asteptat din istoric, examenul somatic sau datele de laborator.
D. Simptomele nu sunt produse intentional sau simulat.
Tulburarea somatoforma nediferentiata
iO mai intalnim si sub numele de tulburare psihosomatica nediferentiata.
Este asemanatoare cu tulburarea de somatizare, de care se diferentiaza prin:
– tablou clinic mai putin elocvent, mai sters, mai estompat ilustrat cu precadere prin manifestari:
– neurasteniforme sau
– somatoforme, in special gastrointestinale sau genitourinare
– cu o evolutie (mai scurta decat tulburarea somatoforma) de minim sase luni;
– un anumit grad de invaliditate ocupationala, familiala sau socio-profesionala.
Criterii de diagnostic
A. Una sau mai multe acuze somatice (fatigabilitate, pierderea apetitului,
acuze gastrointestinale sau urinare).
B. Fie una sau alta din urmatoarele:
1. dupa o investigatie corespunzatoare, simptomele nu pot fi explicate complet de o conditie medicala generala cunoscuta ori de efectele directe ale unei substante (un drog de abuz, un medicament);
2. cand exista o conditie medicala generala asemanatoare, acuzele somatice sau deteriorarea sociala sau profesionala rezultata sunt in exces fata de ceea ce ar fi de asteptat din istoric, examenul somatic sau datele de laborator.
C. Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
D. Durata perturbarii este de cel putin 6 luni.
E. Perturbarea nu este explicata mai bine de alta tulburare mentala (de alta tulburare
somatoforma, de o disfunctie sexuala, de o tulburare afectiva, anxioasa, de somn sau psihotica).
F. Simptomele nu sunt produse intentional sau simulat.
Tulburarea de conversie
Se mai numeste si Nevroza isterica.
Se caracterizeaza prin simptome inexplicabile sau deficite care afecteaza motricitatea voluntara sau functia senzoriala, sugerand o boala neurologica sau alte conditii de medicina generala;
Asocierea factorilor psihologici ce se afla intr-o anumita relatie temporala cu debutul sau exacerbarea simptomelor sau deficitelor.
– simptome neproduse intentionat sau simulate (sunt o manifestare a unui conflict sau a unei probleme inconstiente);
– debutul in copilarie sau precoce la varsta adulta;
– prevalenta tulburarii este de: 3% la pacientii ambulatorii si intre 1 – 14% la pacientii medicali generali/chirurgicali
Pattern familial: mai frecvente la rudele indivizilor cu tulburare de conversie, cu un risc crescut la gemenii monozigoti;
Criterii de diagnostic nevroza isterica
A. Unul sau mai multe simptome sau deficite afectand functia motorie voluntara sau
senzoriala si care sugereaza o conditie neurologica sau o alta conditie medicala generala.
B. Factorii psihologici sunt considerati a fi asociati cu simptomul sau deficitul, deoarece initierea sau exacerbarea simptomului sau deficitului este precedata de conflicte sau de alti stresori.
C. Simptomul sau deficitul nu este produs intentional sau simulat.
D. Dupa o investigatie corespunzatoare, simptomul sau deficitul nu poate fi explicat complet de o conditie medicala generala sau de efectele directe ale unei substante (un drog de abuz, un medicament), ori de un comportament sau experienta sanctionata cultural.
E. Simptomul sau deficitul cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare, ori justifica evaluarea medicala.
F. Simptomul sau deficitul nu este limitat la durere sau la o disfunctie sexuala, nu survine exclusiv in cursul tulburarii de somatizare si nu este explicat mi bine de alta tulburare mentala.
De specificat tipul de simptom sau deficit:
– cu simptom sau deficit motor
– cu simptom sau deficit senzorial
– cu crize epileptice sau convulsii
– cu tablou clinic mixt
Tulburarea algica
Sinonimii:
Tulburare somatoforma tip durere, Tulburare prin durere somatoforma, Tulburare dureroasa, Psihalgie
Simptome tulburare algica
- durere severa, persistenta;
- localizata in una sau mai multe arii corporale care, prin severitatea ei, produce suferinta si determina perturbarea sau invalidarea activitatii socio-profesionale;
- etiologia durerii poate fi corelata cu: factori psihologici, respectiv cu situatii stresante, psihotraumatizante sau frustrante
- atat cu factori psihologici cat si cu o conditie medicala generala ca: boli reumatice, neuropatii, neoplazii
Evolutia tulburarii algice
Evolutia durerii poate fi considerata:
– acuta, cu o durata de maximum sase luni
– cronica, in care durata este de minim sase luni
Prevalenta tulburarii algice este de: 10 – 12% din populatia generala, cu o rata mai inalta la femei
Comorbiditate – complicatii:
– tulburari depresive
– abuzul sau dependenta de alcool sau drog
Criterii de diagnostic
A. Durerea intr-unul sau mai multe sedii anatomice este elementul predominant
al tabloului clinic si este suficient de severa pentru a justifica atentia clinica.
B. Durerea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
C. Factorii psihologici sunt considerati a avea un rol important in debutul, severitatea, exacerbarea sau persistenta durerii.
D. Simptomul sau deficitul nu este produs intentional sau simulat.
E. Durerea nu este explicata mai bine de o tulburare afectiva, anxioasa sau psihotica
si nu satisface criteriile pentru dispareunie.
De specificat daca este:
– acuta: durata de mai putin de 6 luni
– cronica: durata de 6 luni sau mai mult
Hipocondria
Sinonimii: Tulburare hipocondriaca, Nevroza hipocondriaca, Hipocondriaza
Simptome hipnocondrie
- grija obsesiva sau convingerea ferma ca prezinta o boala somatica severa;
- acuze somatoforme persistente;
- preocupari intense asupra aspectului fizic, in special asupra extremitatii cefalice, cu teama aparitiei unor anomalii sau defecte.
- interpretarea ca anormale a unor senzatii fizice banale;
- caracterul migrator (de la un aparat sau sistem la altul) al acuzelor si preocuparilor;
- ignorarea rezultatelor negative ale investigatiilor;
- neincrederea sau minimalizarea reasigurarii clinicienilor asupra starii sanatatii;
- debutul la adultul tanar dar si in adolescenta sau la varsta adulta;
- evolutia este indelungata (de minimum sase luni) si fluctuanta;
- perturbare sau invalidare a activitatii casnice si socio-profesionale;
- prevalenta, vag estimata (la 6-7% din populatia generala), fara diferente in raportarea pe sexe.
Criterii de diagnostic
A. Preocuparea pacientului in legatura cu faptul ca ar avea sau chiar ideea ca are o maladie severa, bazata pe interpretarea eronata a simptomelor sau functiilor corporale.
B. Preocuparea persista in dispretul evaluarii medicale corespunzatoare si a
asigurarii de contrariu.
C. Convingerea de la criteriul A. nu este de intensitate deliranta (ca in tulburarea deliranta, tip somatic), si nu este limitata la o preocupare circumscrisa la aspect (ca in tulburarea dismorfica corporala).
D. Preocuparea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
E. Durata perturbarii este de cel putin 6 luni.
F. Preocuparea nu este explicata mai bine de anxietatea generalizata, tulburarea
obsesiv-compulsiva, panica, un episod depresiv major, anxietate de separare sau alta tulburare somatoforma.
De specificat daca:
– cu constiinta maladiei redusa, pentru cea mai mare parte a timpului in cursului episodului recurent, persoana nu recunoaste ca preocuparea referitoare la a avea o maladie este excesiva sau nejustificata.
Tulburarea dismorfica corporala
Sinonimii: Dismorfofobie
Definitie – descriere: Entitate clinica ilustrata prin:credinta intr-un defect imaginar al infatisarii; exagerarea sau o preocuparea excesiva pentru o anomalie fizica usoara; consultarea adesea a dermatologilor si specialistilor in chirurgie plastica; deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare;
Debutul intre adolescenta si varsta mijlocie. Evolutia continua, intensitatea simptomelor accentuandu-se sau diminuandu-se de-a lungul timpului.
Criterii de diagnostic
A. Preocupare pentru un presupus defect in aspect. Daca este prezenta si o usoara
anomalie fizica, preocuparea persoanei este marcat excesiva.
B. Preocuparea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
C. Preocuparea nu este explicata de alta tulburare mentala (de insatisfactia in legatura cu conformatia si dimensiunea corpului in anorexia nervoasa).
Tulburarea FAS sau Tulburarea somatoforma nespecifica
Definitie – descriere:
Aceasta categorie include:
Pseudociesisul: convingerea falsa ca ar fi insarcinata asociata cu semne obiective de sarcina;
O tulburare implicand simptome hipocondriace nonpsihotice cu o durata de mai putin de sase luni;
O tulburare implicand acuze somatice neexplicate cu o durata de mai putin de sase luni si care nu se datoreaza altei tulburari mentale.
PSIHOTERAPIE TULBURARI SOMATOFORME
Psihoterapia suportiva
Tehnicile suportive sunt focalizate asupra identificarii strategiilor adecvate rezolvarii problemelor medicale si mobilizarii suportului social. Abordarea terapeutica include interventii ca educatia, testarea realitatii, reasigurarea si consilierea. Scopul acestei psihoterapii consta in intarirea mecanismelor adaptative, in reducerea participarii afective, a trairii starii de boala, a anxietatii, a tensiunii afective ca si a conduitei maladaptative.
Fiind orientata asupra starii si situatiei pacientului, psihoterapia suportiva lasa in umbra problemele etiologiei bolii sau structurii personalitatii pacientului. Desprinsa de considerente teoretice, de analize aprofundate, de interpretari, ca si de ambitia eventualei restructurari a personalitatii bolnavului, aceasta abordare suportiva constituie o terapie a realului, a concretului si a prezentului.
Utilizarea bio-feed-back-ului
Definit ca un proces de antrenament ce permite modificarea, in limite biologice, a functiilor viscerale, fiziologice care sunt, de obicei, automate, involuntare, bio-feed-back-ul nu constituie o metoda terapeutica bine delimitata, ci o grupare de eforturi de tratament ce implica o gama larga de activitati si masuratori. In consecinta, termenul cuprinde o constelatie de proceduri ce au ca element comun prezentarea unui semnal senzorial, de obicei auditiv sau senzorial, care se transforma intr-un proces biologic. Sub aspect metodologic, antrenamentul are in vedere: motivatia pacientului in vederea aplicarii tratamentului si, implicit, a modificarii raspunsului psihofiziologic; un control continuu al raspunsului psihofiziologic asupra caruia este axat tratamentul; un avertisment imediat (feed-back) pe care pacientul il primeste la fiecare schimbare a raspunsului.
Mecanismele sau modul de actiune a acestei tehnici terapeutice nu au fost elucidate si ceea ce se stie, este faptul ca ele sunt nespecifice. Dar specificitatea poate tine de metoda terapeutica sau de fiziopatologia organului sau sistemului implicat. Studiile efectuate atesta faptul ca nu este vorba de nici unul din cele doua aspecte ale specificitatii, ci mai ales de factori psihologici ce au in vedere conditionarea, relaxarea sau chiar efectul placebo. Daca bio-feed-back-ul nu exercita un rol specific asupra procesului fiziopatologic implicat in sindromul psihosomatic, inseamna ca in realizarea efectului terapeutic intervin alti factori, denumiti mediatori psihologici, printre care: un anumit pattern de personalitate; o anumita stare afectiva (depresie sau anxietate); nevroticismul; motivatia pacientului sau relatia terapeutica.
Psihoterapia integrativa
Psihoterapia integrativa este o terapie moderna care se adreseaza atat fizicului cat si psihicului. Travaliul asupra corpului are ca scop exteriorizarea inconstientului . Plecand de la unul din principiile elaborate de Wilchen Reich, ma voi opri la carapacea caracteriala ce reprezinta o startificare, un soi de inchistare a tuturor experientelor trecute, a apararilor puse in actiune, este fortareata in spatele careia se retrage pentru a-si organiza rezistentele. In sens metaforic, totul se petrece ca si cum experientele infantile, conflictele, refularile, frustrarile si schimbarile energetice care le leaga, formeaza un depozit care ne face sa reactionam mereu, in aceeasi maniera stereotipa si care ne interzice inovatiile si initiativele noi.
Notiunea de carapace caracteriala este foarte importanta pentru a intelege ca travaliul de deblocare energetica se adreseaza nu numai persoanelor care sufera intens ci si oricui se afla prin in intr-un mecanism repetitiv, de reproducere a esecului. Carapacea caracteriala este dublata de o carapace musculara care nu poate fi atinsa printr-o abordare pur psihologica si verbala.
Psihoterapia integrativa poate fi descrisa din 3 perspective:
– comunicarea se realizeaza pe mai multe canale: verbal si nonverbal prin cele 5 organe de simt (precursor fiind Erickson);
– se face o abordare complexa a fiintei umane, pe cele patru paliere: inconstient (prin hipnoza); cognitiv (restructurarea cognitiva); soma (inele reichiene) si comportament (tehnici asertive);
– se lucreaza cu emotiile, provocandu-se catharsisul datorita contactului tactil (contact primordial).
Psihanaliza
Pornind de la postulatele teoriei psihanalitice, se considera ca fiecare caz de tulburare somatoforma isi are originea intr-o relatie de dependenta mama-copil. Teoria psihodinamica postuleaza ca: pulsiunile inconstiente nu apar ca atare in viata psihica ci printr-o anumita transfigurare, care se manifesta in patologia organelor; stadiile dezvoltarii persoanei, oprite in evolutie, nu au putut ajunge la un nivel simbolic, verbal, expresiv; trairea afectiva a persoanei este reprimata si totodata returnata de la nivelul exprimarii psihice la acela al manifestarilor somatice.
Psihoterapia comportamentala
Poate fi aplicata atat in grup cat si in forma individuala. In cadrul acestei terapii pot fi elaborate programe generale de preventie comportamentala, ca: antrenarea in controlul stresului, prin – identificarea situatiilor stresante, controlul stimulilor care evoca raspunsuri la stres, invatarea relaxarii; modificarea comportamentului habitual prin – schimbarea obiceiurilor zilnice susceptibile de a produce stres, evitarea persoanelor si situatiilor care inducstareade alerta, competivitatea si ostilitatea;
Terapia prin sugestie si hipnoza
Fiinta umana depinde de o serie de convingeri, obiceiuri, motivatii, de particularitatile unor procese cognitive, de rolurile sociale pe care este silita sa le joace fata de alte persoane, institutii cat si fata de colectivitatile carora le apartine. Un loc aparte il ocupa dependenta omului fata de sistemele verbale de comunicare. Astfel se poate apela la resursele interioare ale pacientului ce pot ameliora sau mentine starea de sanatate.
Atunci cand o persoana este preocupata sa mascheze unele din deficientele sale prin accentuarea unor caracteristici dezirabile sau lupta pentru depasirea unor slabiciuni, apar mecanismele defensive cu rol compensator. Prin sugestie, aceste mecanisme de aparare vor fi eliminate. Mentalul constient al pacientului il ajuta sa inteleaga diverse situatii la nivel logic, iar prin hipnoza se urmareste deschiderea cailor catre cunoasterea intuitiva care are loc prin mecanisme subconstiente.
Psihoterapia expresiva
Acest gen de psihoterapie, mai aprofundata si mai indelungata, se aplica numai in faza de reabilitare. O psihoterapie mai bine structurata se impune atunci cand se constata o slaba adaptare psihologica in primele stadii ale vindecarii fizice.
In cadrul acestei terapii trebuie sa i se ofere pacientului posibilitatea de a ”ventila”, de a-si exprima furia, ostilitatea, insatisfactia si de a discuta frustratia cu privire la un larg spectru de preocupari si trairi. De asemenea, pacientii care in mod obisnuit si-au reprimat sentimentele ostile si agresive vor fi incurajati in exprimarea tendintelor, ca mijloc de a da expresie frustratiilor.
Suportul socio-familial
Este foarte important rolul protector al mediului familial fata de diferite forme de stres psihosocial ce favorizeaza aparitia tulburarilor somatoforme. Continutul suportului familial are in vedere inlaturarea unor idei si atitudini empirice, eronate si instituirea unor reguli si conduite adaptate. Acestea se refera mai ales la confortul psihic, la activitatea fizica si la sexualitate.
Psihoterapie . Tulburarea de somatizare
Urmatoarele demersuri terapeutice constituie o abordare general acceptata care are la baza ipoteza ca problema de fond este reprezentata de anumite nevoi psihologice ale acestor pacienti. Terapeutul va avea in vedere faptul ca:
in primul rand, acesti pacienti nu doresc eliminarea simptomelor, ci o anumita relatie afectiva si intelegere;
– pacientul doreste ca medicul sa confirme faptul ca este bolnav;
– asigurarea ca nu exista nici o problema fizica nu este, de obicei, utila;
– afirmarea unui diagnostic de boala organica nu va vindeca pacientul;
– va evita contestarea suferintei pacientului;
– va arata ca este de acord ca exista o problema si ca doreste sa-l ajute;
O explicatie prematura cu privire la faptul ca simptomele au o baza emotionala este putin utila. Accentul trebuie sa se puna pe nivelul functional al pacientului si nu pe simptome:
– trebuie inteles ce factorii de stres actioneaza in cazul pacientului respectiv si ce mecanisme de compensare a dezvoltat ca apoi sa se stabileasca ca obiective comportamente adaptative mai potrivite;
– trebuie sa se insiste asupra reintroducerii si intaririi comportamentului si modului de comunicare specifice unei persoane care nu este bolnava;
– de cate ori este posibil sa se vorbeasca despre orice altceva si nu despre simptome.
Este necesar un program de intalniri regulate cu pacientul, astfel incat acesta sa nu trebuiasca sa manifeste simptomele obisnuite pentru a putea solicita ajutor.
Psihoterapie. Tulburarea de conversie
Inainte de a incepe tratamentul trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele:
– Boala este o forma de protectie a pacientului fata de o situatie intolerabila din punct de vedere psihologic;
– Daca se elimina aceaste mecanisme de aparare este posibil ca pacientul sa se simta coplesit si vulnerabil;
– Orice tratament specific trebuie sa includa si o componenta care sa se adreseze stresului subiacent si nu doar simptomelor in sine;
– Poate fi necesara o anamneza clinica secventiala;
– Poate fi util sa se ”sugereze” acestor pacienti ca simptomele lor nu sunt permanente si ca se vor remite gradat de la sine;
in acelasi timp, poate fi important sa se examineze si celelalte probleme cu care se confrunta pacientul.
Psihoterapie . Tulburarea algica
Terapeutul trebuie sa aiba in vedere fapul ca:
Tulburarea algica concentreaza asupra sa ansamblul preocuparilor si trairilor pacientului in cauza si elaboreaza un pattern comportamental disfunctional, tradus printr-un stil de viata maladaptiv, pe fondul unei dispozitii de tip depresiv;.Acesti pacienti prezinta o redusa capacitate de autoexaminare, autocunoastere si de exprimare adecvata si nuantata a starii lor afective, ca si o saracie a vietii imaginative
Psihoterapie Hipocondria
Psihoterapeutul trebuie sa:
-reasigure pacientul ca nu exista alta boala;
– sublinieze faptul ca rabdarea este foarte importanta in procesul terapeutic;
– sa actioneze asupra modelului automat anormal de rationament al pacientului si a interpretarii eronate a senzatiilor interne;
Psihoterapie Tulburarea dismorfica corporala
Inaintea demersului terapeutic, terapeutul trebuie sa tina cont de faptul ca:
– efectuarea operatiilor de chirurgie plastica in cazul pacientilor care insista ca starea lor s-ar ameliora daca defectul respectiv a fost corectat, este foarte putin utila;
– psihoterapia are o valoare limitata;
– medicatia utilizata in cazul tratamentului tulburarii obsesiv-compulsive poate produce multe ameliorari si in cazul pacientilor cu tulburare dismorfica a corpului.
Plan de psihoterapie tulburari somatoforme – Psihoterapie integratva
Sedinta 1: Anamneza pentru a stabili in ce categorie de tulburari somatoforme se incadreaza simptomele tale
Sedinta 2: Aplicarea de teste pentru stabilirea profilului psihic – lista etiopatogenetica
(Irina Holdevici); cunoasterea reactiilor la situatiile problema sau cauzatoare
de stres (Vera F. Birkenbihl); test proiectiv (Davido – ChaD)
Sedinta 3: Stabilirea de obiective
Selectarea unui simptom descris in termeni afectivi
Stabilirea prioritatilor de abordare
Sedinta 4: Relaxarea autogena Schultz
Tehnica de control al simptomului (imageria dirijata)
Sedinta 5: Hipnoza (intoarcerea in timp inainte de aparitia simptomului; metafora
simfoniei)
Sedintele 4 – 5: actiune la nivel inconstient
Sedinta 6: – imprietenirea cu simptomul (personalizarea simptomului sau masaje pe zona respinsa))
Sedinta 7: – psihodrama (accentuarea simptomului)
Sedinta 8: – simbolizarea somatica a simptomului (gest)
Sedinta 9: – tehnica bilei de cristal (asocieri libere)
Sedintele 6 – 9: actiune la nivel inconstient prin acompanierea corporala
Sedinta 10: Restructurarea simbolului somatic al simptomului (contra gest)
Sedinta 11: Travaliul asupra inelelor reichiene (zona de conflict)
Sedinta 12: Reconfigurarea hartii corporale
Sedintele 10 – 12: actiune la nivel corporal – restructurarea somatica
Sedinta 13: Restructurarea cognitiva (prin desen – reconfigurare)
Sedinta 14: Restructurarea cognitiva(transformarea gandurilor negative in avantaje)
Sedinta 15: Restructurarea cognitiva – in cadrul grupului de suport – psihodrama (Ex.:
starea, situatia care a creat-o, gandurile; roluri: personajul, alterego-ul – vocea interioara, contestatorul, contra alterego-ul)
Sedintele 13 – 15: actiune la nivel cognitiv
Sedinta 16: Rezolvarea de conflicte (tehnica celor 3 cutii)
Sedinta 17: Tehnici asertive (ascultarea empatica, exprimarea deschisa a sentimentelor, formularea pozitiva a criticilor si primirea lor, chestionarea directa)
Sedinta 18: Intarirea deprinderilor de autorelaxare si autohipnoza.
Sedintele 16 – 18: actiune la nivelul comportamentului
BIBLIOGRAFIE
1. CAIN, Jacques; ”Psihanaliza si psihosomatica”, Editura Trei, Bucuresti
2. GOLDBERG, J. Richard; ”Ghid clinic de psihiatrie”, Editura ALL, Bucuresti, 2001
3. GORGOS, Constantin; ”Vademecum in psihiatrie”, Editura Medicala, Bucuresti, 1985
4. HOLDEVICI, Irina; ”Elemente de psihoterapie”, Editura ALL, Bucuresti, 1996
5. HOLDEVICI, Irina; ”Sugestiologie so psihoterapie sugestiva”, Editura Victor, Bucuresti, 1995
6. IONESCU, George; ”Psihiatrie”, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1990
7. MEYER, Richard; ”Les nouvelles professions”, Editions Somatotherapies, Strasbourg
8. TUDOSE, Florin; TUDOSE, Catalina; DOBRANICI, Letitia; ”Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi”, Editura Info Medica, Bucuresti, 2002
9. TUDOSE, Florin; ”Fundamente in psihologia medicala”, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003
10. DSM – IV- Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Editia a-IV-a,
Editura Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2003
