Revista Somatoterapia Nr. 24 /2007
Memoria de lungă durată (MLD)
Se mai numeste si memorie secundară si reprezinta totalitatea structurilor informationale si operationale a caror limita inferioara de pastrare este egala cu cel putin limita maxima a MSD ( memoria de scurta durata), iar limita superioara poate fi egala cu ore, zile sau ani sau cu durata vietii individului. Pe langa durata nelimitata de pastrare a informatiei mai prezinta si urmatoarele caracteristici: stocaj permanent, volum nelimitat, predominarea formelor semnatice de codificare, pe lângă posibilitatea prezentei si a formelor neverbale corespunzatoare tuturor modalitatilor senzoriale MLD poate pastra informatii cognitive, stari afective, aspecte volitive, atitudini, convingeri etc.
Elementele conţinutului MLD nu se află într-o relaţie de juxtapunere ci într-o relaţie de condiţionare semantică. Între MSD şi MLD există o legătură bilaterală ciclică: MLD stochează informatiile care anterior au format conţinutul MSD extras din datele furnizate de analizatori, iar informaţiile din MLD sunt readuse în MSD unde sunt supuse unei noi actiuni de interpretare şi evaluare. Astfel, după cum arată M. Golu se incheagă un sistem mnezic multifazic cu reglare de tip inchis in care iesirea unei componente devine intrarea celeilalte. Se considera ca nu exista “blocuri functionale “ distincte MS, MSD, MLD, ci niveluri diferite de prelucrarea a informatiilor ( senzorial, lingvistic, semantic) cu cat această prelucrare este mai intensa, cu atat retentia informatiei este mai indelungata
Memoria de scurtă durată (MSD)
I se spune memorie de scurta durata pentru ca fara o reactivare speciala, ea retine informatia numai un interval de timp între 5 secunde si 8-10 minute. Dupa acest interval, informatia ori este uitata, ori este trecuta in memoria de lunga durata.
Continutul memoriei de scurta durata este alcatuit fie din elementele stocajului senzorial, fie din elementele extrase din memoria de lunga durata, sau si din una si din alta. Aceasta explica faptul ca valorificarea informatiei stocate, atat in codurile senzoriale cat si in codurile structurate biochimic ( memoria de lunga durata) nu se poate realiza decat reducand-o si organizand-o in memorie de scurta durata, care din acest punct de vedere mai este denumita si memorie operationala instrumentala.
Elementele din memoria de lunga durata ajung din nou în memoria de scurta durata ca raspuns la un apel special la informatia stocata anterior in scopul utilizării ei în interpretarea sau realizarea unei sarcini curente, sau printr-o reactualizare spontană, neintentionată provocata de anumite modificări interne, biochimice care ies din aria reglajului conştient
Psihofarmacologia memoriei
– exista un paralelism intre scaderea capacitatii de memorare la persoanele varstnice si intre diminuarea capacitatii de sinteza a proteinelor cerebrale si mai ales a acidului ribonucleic. S-a preconizat ca administrarea de 50-70 mg de asemenea acid la persoanele varstnice, timp de doua saptamani, imbunatateste memoria.
– pemolinatul de magneziudubleaza cantitatea de acid ribonucleic in creier
– drojdia de bere stimuleaza activitatea diverselor enzime, implicate in sinteza acidului ribonucleic
– un hormon cu actiune antidiuretica – vasopresina, s-a dovedit si el eficient in pierderile de memorie
– noradrenalina stimuleaza capacitatea neuronilor pe linie de sinteza proteica si pe aceasta cale exercita un rol neurotransmitator
– bioritmul: intr-un numar al revistei British Journal of Psychology aflam ca memoria de lunga durata este mai buna la orele 18