Revista Somatoterapia Nr. 18/2007
Extras din “Fobia sociala, tulburarea de anxietate sociala” de Petru Boisteanu si Ana Maria Grigorescu ( editura Cantes 2005)
Fobia sociala este definita ca o teama intensa si persistenta de situatii sociale sau performanta, in care individul este expus unor persoane nefamilare sau scrutinului celorlalti (DSM IV)
Tulburarea DE ANXIETATE SOCIALA este o afectiune cronica, prevalenta, prezenta adesea in comorbiditate cu alte afectiuni psihice. Obiectivele unui tratament farmacoterapeutic in cazul fobiei sociale sunt reprezentate prin:
– ameliorarea componentei afective si cognitive a senzatiei de teama
-reducerea anxietatii anticipatorii
-atenuarea comportamentului evitant
-reducerea simptomelor somatice neurovegetative ale anxietatii
-imbunatatirea calitatii vietii
-terapia afectiunilor comorbide ( depresie, alcoolism)
In terapia fobiei sociale se folosesc inhibitori ai recaptarii de serotonina-SSRI, benzodiazepine, anticonvulsivante, antidepresive noi si inhibitori reversibili (RIMA) si ireversibili (IMAO) de monoaminoxidaza. Drogurile cum ar fi imipramina si busiprona s-au dovedit ineficiente, iar substantele betablocante, utilizate pentru reducerea anxietatii normale legate de expunerea la situatii de performanta, au o eficienta limitata in fobia sociala. Majoritatea medicamentelor prezentate mai jos au fost studiate pentru fobia sociala generalizata.
IMAO-neselectivi, cum ar fi phenelzine si tranylcypromine, reprezinta un tratament eficient atat pentru fobia sociala, cat si pentru depresia majora care se asociaza deseori anxietatii. Phenelzine, a prezentat ratele cele mai mari de raspuns comparativ cu placebo (69-85%) si alte substante active (alprazolam). Totusi, datorita faptului ca genereaza multe efecte secundare si datorita interactiunii potential periculoase cu alimentele ce contin tyramina, medicamentele din aceasta clasa sunt mai putin adecvate utilizarii pe termen lung. De asemenea, s-a estimat ca aproximativ 8% din pacientii cu terapie IMAO pe termen lung au o probabilitate crescuta de a dezvolta reactii hipertensive chiar si in prezenta restrictiilor de dieta.
IMAO selectivi, moclobemide, desi este mai bine tolerat, nu este indicat ca tratament de prima intentie in fobia sociala deoarece deoarece eficienta sa rezultata din studii clinice este echivoca neputindu-se trage concluzii pertinente.
SSRI s-au dovedit a fi tratamentul de prima electie al fobiei sociale, fiind cei mai eficienti in ameliorarea simptomelor si cei mai bine tolerati in terapia pe termen lung datorita profilului minor de efecte secundare si sigurantei in caz de supradozare. De asemenea, acesti agenti s-au dovedit eficienti in depresie si tulburari anxioase, afectiuni ce exista frecvent in comorbiditate cu fobia sociala. Paroxetina, drogul cel mai studiat pentru fobia sociala, a fost primul SSRI care a primit indicatia pentru aceasta afectiune si pentru care s-au stabilit dozele terapeutice (20-50mg). Sertralina a primit de asemenea indicatie pentru fobia sociala, iar Fluvoxamina si-a dovedit eficienta versus placebo in studiile dublu orb controlate placebo, in toate cele trei domenii de simptome ale anxietatii sociale-teama, evitare, simptome fizice.
Studiile clinice preliminare efectuate cu nefazodona, fluoxetina si citalopram arata ca acesti compusi au o eficienta superioara in fobia sociala, dar sunt necesare studii extinse, pentru validarea rezultatelor.
Desi datele publicate au aratat un raspuns semnificativ la SSRI comparativ cu placebo la pacientii cu fobie sociala, se constata ca la sfarsitul a 12 saptamani de terapie exista simptomatologie reziduala si ca exista o rata de pacienti care nu au raspuns la acesti agenti terapeutici. De asemenea, unii pacienti au prezentat dificulati in a tolera SSRI, astfel incat s-a impus utilizarea altor clase de antidepresive.