Revista Somatoterapia Nr. 09/2007
Prezentare de caz
Motto:
“Eu simt, eu experimentez constient, eu imi imaginez, eu retraiesc, deci eu exist”.
Autori:
Magda Luchian- psiholog principal la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola, Iasi,
Membru al Comitetului Directoral Colegiului Psihologilor, filiala Iasi; psihoterapeut,
presedinte de onoare al Asociatiei Romane de Somatoterapie
Bivol Octavian- medic-psihiatru, somatoterapeut, bioenergoterapeut,
Societatea Civila Medicala Confidensa, str.Carabet Ibraileanu nr.7, bl.6,
sc.B. ap.4, tel.:0232-245123
Fundamente psihosomatice
In 1977 la Congresul Mondial de Medicina Psihosomatica organizat in Kyoto, profesorul Chauchard, directorul Institutului de Cercetari Biologice din Paris a relatat ca medicina moderna occidentala se afla intr-un impas al dualitatii psihic-corp. De fapt, aceasta separare a functiilor corporale, a inteligentei rationale pe de-o parte si pe alta parte a emotiilor, aspiratiilor, a spiritualitatii s-a stabilit dupa afirmatia lui Descartes: “Gandesc, inseamna ca sunt”. Cercetarea a aratat ca medicina practica de succes a fost intotdeauna de la bun inceput psihosomatica in esenta ei. Corpul nu poate fi privit separat de toate mesajele senzoriale, trairile emotionale, actiunile experimentale. In aceasta privinta, Chauchard a lansat o noua intelegere al existentei umane: “Eu simt, eu experimentez constient, eu imi imaginez, eu retraiesc, deci eu exist”.
Psihiatrul american O.S.English a definit cuvantul “psihosomatic” ca fiind un termen relativ nou care desemneaza una din cunostintele elementare de medicina, tot atat de veche ca insasi arta medicala. Toate traditiile medicale orientale si in prezent trateaza fiinta umana ca fiind o unitate indivizibila “corp-minte-suflet” si starea de sanatate este definita de echilibru intre aceste trei parti.
Neurologul german Victor von Weizsacker a emis ideea de baza ca medicina psihosomatica trebuie sa fie adanc psiholgica sau sa nu fie deloc. Medicina moderna trebuie sa fie inteleasa si practicata tinand seama de factori psihosomatici implicati, daca vrem ca terapia sa nu riste sa devina o tehnica sterila. Cu alte cuvinte, intelegerea psihologica, dorinta de a patrunde pana la problemele emotionale intime ale pacientului, trebuie sa fie o parte tot atat de importanta a mijloacelor medicului ca si orice medicament sau instrument – cu atat mai mult cu cat estimarile statistice si de ansamblu arata ca aproximativ o treime din pacienti care se prezinta la internist sufera de boli de provenenta functionala sau emotionala. Evolutia, durata si caracterul bolilor organice si poate chiar rezistenta la tratament sunt influentate de conflictele interioare, mecanismele nevrotice si factori psihoreactivi.
Trebuie reamintit ca medicina psihosomatica nu este, asa cum adesea se sustine, preocupata de pure speculatii teoretice; ea se bazeaza pe faptul ca emotiile pot provoca modificari marcate in functia organica – lucru demonstrat si confirmat experimental in repetate randuri (Alexander si colab., 1968; Hahn, 1979; Uexkull, 1979; Weiner si colab., 1957).
Reactiile psihosomatice apar in situatiile deosebit de stresante, de exemplu: ameteala ce urmeaza scaparii dintr-un pericol, scaderea apetitului in urma unei pierderi si chiar o bataie amoroasa a inimii. Astfel de simptome dispar de obicei cand dispare situatia care a declansat factorul excitant. Orice tip de individ poate trai reactii psihosomatice. Evolutia emotionala gresita nu este nicidecum o conditie esentiala (Beck, 1969).
Tulburarile psihosomatice au caractere diferite si pot fi despartite in urmatoarele grupuri principale:
1. Simptome de conversiune. Acestea constau intr- un raspuns somatic secundar si dezvoltarea unui conflict nevrotic. Simptomele au un caracter simbolic si pot fi considerate ca reprezinta o incercare de a rezolva conflictul. Simptomele de conversiune se raporteaza la organele de miscare si de simt. Exemple sunt: paralizie isterica, parestezia, orbirea, surzenia psihogena, vomismentele si diferitele senzatii de durere.
2. Sindroamele functionale. Acest grup contine marele numar de pacienti cu probleme, care consulta doctorul, avand un spectru de suferinte schimbator, adesea difuz. Acestea se pot referi la sistemul cardiovascular, tractul gastrointestinal, sistemul locomotor, organele respiratorii sau tractul urogenital. Neputinta medicului confruntat cu acest tip de plangeri este poate reflectata de marea varietate de termeni. Sunt prezente tulburari functionale implicand anumite organe si sisteme, dar in cele mai multe cazuri lipseste proba unei atingeri de tesut. Spre deosebire de simptomele de conversiune, simptomul individual nu are o semnifricatie specifica, constituind doar o sechela la o functie organica afectata. Alexander (1951) a considerat ca astfel de trasaturi sunt semne insotitoare ale afectelor si nu au caracter expresiv. El le-a denumit nevroze de organ.
3. Tulburari psihosomatice in sens restrans (Psihosomatoze). In spatele acestor tulburari se gaseste o reactie fizica de situatie conflictuala sau de stres. O astfel de reactie este insotita de leziuni de tesut demonstrabile morfologic si de punerea in evidenta a unor modificari organice. Acest grup include cele sapte afectiuni psihosomatice “sacre”, si anume:
– astmul bronsic;
– colita ulceroasa;
– hipertensiunea esentiala;
– neurodermita;
– artrita reumatoida;
– ulcerul duodenal;
– anorexia.
Alte grupari se pot alcatui, cum sunt cele ale lui Engel (1967, modificate dupa Heim, 1966 a,b):
Afectiuni psihogene (fenomene psihice primare fara sau numai cu implicare imaginara a corpului):
– simptome de conversiune;
– reactii ipohondrice;
– reactii si stari psihopatologice.
Afectiuni psihofiziologice (reactii somatice in cel mai larg sens, declansate de factori psihici):
– simptome fiziologice insotind starile emotionale si tulburarile afective;
– tulburari organice induse de stresul emotional.
Afectiuni psihosomatice in sens restrans (tulburari somatopsihice – psihosomatice) cu urmatoarele caracteristici:
– debut la orice varsta (mai intalnite la sfarsitul adolescentei);
– o data precipitate, cursul lor poate fi cronic, simplu sau recurent;
– stresul mintal este un factor determinant; in cele mai multe cazuri exista tulburari psihodinamice specifice corespunzand tulburarilor organice specifice; exista trasaturi psihologice izbitor de constante.
Afectiuni somatopsihice:
– reactii psihice la tulburari somatice.
Noi opiniem dupa aceasta ultima clasificare care pare mult mai vasta si functionala.
Dumitru Dulcan in cartea sa “Ineligenta materiei” afirma ca “la orice nivel de organizare a materiei se distinge un aspect functional-energetic si unul informational”. Aceasta idee a fost de mai multe ori confirmata prin experimente in domeniul biofizicii (experimentele cu relationarea informationala la distanta intre culture celulare (Kaznaceev), plante (Baxter), animale (Speranski, Trofimov). Daca informatia este cea care poate determina o functionalitate, putem intelege si faptul ca printr-o actiune a mentalului s-ar putea determina imbunatatirea functionarii organismului.
Suprematia psihicului asupra biofiziologicului explica de ce o emotie puternica poate paraliza sau deculpa forta musculara, poate determina anumite “caderi” organice spontane dar si vindecari spectaculoase.
Iata alta afirmatie interesanta din cartea lui Deepac Chopra “Ageless Body, Timless Mind”: “Celulele noastre trag incontinuu cu urechea la ceea ce gandim si se schimba in consecinta”. La nivelul celular, organismul are anumite posibilitati potentiale de gandire. Prin forta mintala, organele pot fi scoase de sub actiunea subconstienta a neurovegetativului si obligate sa lucreze conform matricei genetice initiale, de sanatate. Aceasta a fost dovedit prin numeroasele cercetari si experimente in cadrul programului multidisciplinar international numit “Programul Maharishi efectuat de Universitatea internationala Maharishi in 25 tari timp de 30 de ani.
Principii de tratament
La stabilirea tratamentului indicat pentru bolnavi psihosomatici trebuie aplicata abordarea pluralista directionata catre pacient. Din numeroasele forme de terapie posibile trebuie utilizate numai acelea care sunt compatibile cu structura personalitatii pacientului si cu boala de care sufera. Trebuie luata in consideratie si capacitatea terapeutului de a afectua un astfel de tratament, ca si perspicacitatea lui de a folosi alte metode. Succesul in psihoterapie apare a fi mai putin dependent de tehnica respectiva folosita decat de priceperea cu care trateaza terapeutul problemele ivite.
In practica terapeutica in cazul tulburarilor psihosomatice autorii nu urmaresc o anumita tehnica de psihoterapie, ci o metoda combinata cu predominanta starilor meditative care ofera transcederea constientului la diferite nivele existentiale in spatiu si timp (cunoasterea propriei stari-standart (“starii alfa” dupa Jose Silva), cunoasterea continutului subconstientului, acceptarea propriei persoane, procedura “iertarii”, constientizarea si “eliberarea” conflictelor interioare din trecut, cunoasterea si relationarea cu propriul corp, s.a.). Aceasta metoda a fost elaborata pe baza tehnicii de meditatie transcedentala initiata de filosoful si misticul Shri Aurobindo si a fost dezvoltata si aprofundata de psihologul, filosoful si fizicianul Maharishi Mahesh Yogi, fondatorul Universitatii Internationale Maharishi si initiatorul programului international de cercetare a efectelor medicale, psihologice si sociale a meditatiei transcedentale. In lucrarea de fata autorii nu s-au propus descrierea amanuntita ai acestei maetode, ci demonstrarea efectelor benefice a tehnicilor meditative ce dau posibilitatea practicantului de a cunoaste propria sa fiinta ca fiind o entitate multidimensionala complexa care pe de-o parte reprezinta o unitate inseparabila a trei aspecte ? fizic, psihic si spiritual ? si in acelas timp este o parte integranta a intregului Univers, a unei Energii Divine.
Din multiple cazuri de tulburari psihosomatice tratate prin aceasta metoda am ales unul destul de demonstrativ.
Studiul de caz
D-na U.C., 26 ani, a fost internata in spitalul clinic universitar “Sf. Spiridon”, Iasi, in perioada 23.03 – 30.03.2001, cu fenomene patente de tireotoxicoza insotite de marimea de volum a glandei tiroide (F.O. Nr. 12898/905).
Ex. clinic coroborat cu cel paraclinic (VT=47,1ml (v.n. pana la 28 ml), structura intens hipoechogena, TSH scazut – 0,1mui/ml (v.n. 0,4-7,0), scintigrama tiroidiana cu hiperfixare omogena difuza) au stabilit diagnosticul: Boala Bazedow; Leucopenie; Tetanie hipomagneziemica. Terapia cu derivati de tiouracil sau imidazol a fost contraindicata de la inceput datorita leucopeniei. De aceea, s-a initiat terapia cu carbonat de litiu 2 tb pe zi, monitorizand numarul GA. Dupa 7 zile de carbonat de litiu, numarul de globule albe a crescut multumitor (de la 3200 la 3500/mmc). Bolnava refuzand interventia chirurgicala in perioada imediat urmatoare a fost externata cu recomandarile de tratament specific, internarea in clinica I Chirurgie in vederea terapiei chirurgicale pe data de 23.04.2001.
Pe data de 01.04.2001 clienta s-a adresat la cabinetul particular de psihosomatoterapie solicitand ajutor si motivand ca refuza categoric tratamentul medicamentos specific sau chirurgical in urma carora nu mai poate avea inca un copil care il doreste foarte mult si de aceea este hotarata sa incerce toate posibilitatile si mijloacele alternative. In urma interviului detaliat s-au constatat anumite trasaturi ale personalitatii si antecedente conflictuale care adesea contribuie la declansarea tulburarilor psihosomatice ale sistemului endocrin.
Provinind dintr-o familie dificila cu tatal alcoolic ea a fost permanent mobilizata sa-si supraindeplineasca sarcinile: participa precoce la conflictele din familie si la cresterea fratelui mai mic, o ajuta pe mama sa la serviciu, isi dadea toata silinta pentru rezultatele bune la scoala. De fapt, pacienta se lupta pentru avansare de-a lungul intregii ei vieti, efortul ei de a-si indepleni datoria ducand-o la limita epuizarii. La acesti factori stresanti s-a adaugat si expirienta umilitoare intr-o relatie indelungata, chinuitoare si obsedanta in adolescenta.
Pacienta da impresia de maturitate personala, dar nu indeajuns de eficienta pentru a face fata tuturor situatiilor, si i-si ascunde destul de transparent slabiciunea si teama interioara de separare si responsabilitate. Nelinistile ei se extind pana la problema supravietuirii, deoarece notiunile de moarte si sfarsit au un mare impact asupra imaginatiei pacientei.
Avand in vedere hotararea ferma si motivatia puternica a pacientei am fost de acord sa aplicam psihosomatoterapia cu o conditie: daca timp de trei saptamani nu vor aparea rezultate pozitive pacienta se interneaza pentru interventia chirurgicala.
In aceasta perioada pacienta frecventa sedintele de trei ori pe saptamana.
Pe data de 21.04.2001 pacienta a efectuat examene paraclinice care au evidentiat o ameliorare multumitoare: VT a scazut pana la 40 ml, TSH a crescut – 0,2 mui/ml, numarul GA a crescut pana la 4000/mmc. Am continuat sedintele de psihosomatoterapie de doua ori pe saptamana.
Pe data de 12.06.2001, examenul paraclinic: VT=38,5 ml; TSH=0,2mui/ml; Leucocite=4200/mmc. Pacienta se simte bine si este multumita de reztultatele obtinute. A solicitat o pauza in terapie pentru a pleca cu familia in vacanta.
Sedintele au fost reluate din 15.09.2001 o data pe saptamana. Examenul paraclinic 11.10.2001: VT=36,4 ml; TSH=0,3mui/ml; GA=4200/mmc. Pacienta se simte bine, acuze nu declara, dar terapia a fost intrerupta din cauza problemelor de sanatate la copil.
A revenit la cabinet in ianuarie 2002 cu alta problema: nu poate ramane insarcinata, desi medicul de familie incerca s-o abata de la aceasta idee din cauza problemelor cu tiroida. Dar pacienta ramane puternic motivata de a avea inca un copil. A reluat sedintele de meditatie transcedentala in care contactand nivelul “supraconstientului” a aflat ca deocamdata nu este pregatita pentru o noua sarcina dar va ramanea insarcinata la vara a.c. Din februarie terapia din nou a fost intrerupta din cauza problemelor familiare, pacienta tinand legatura cu terapeutul prin telefon.
In iulie a.c. la o convorbire telefonica pacienta relateaza ca se simte bine dar este dezamagita ca “nu i s-a indeplinit promisiunea”. In octombrie revine la cabinet cu rezultatele examinarilor paraclinice efectuate in perioada trecuta si cu o noutate incantatoare: a ramas insarcinata din luna august. Examinarea paraclinica 05.06.2002: VT=34,9 ml; TSH= 0,4 mui/ml. 08.08.2002: VT=34 ml; TSH=0,3mui/ml;GA=4500/mmc.18.09.2002:VT=27,5ml; TSH=0,4mui/ml; GA=4500/mmc. De data asta a solicitat ajutor terapeutic cu alta problema – placenta previa cu hemoragii frecvente. Avand in vedere receptivitatea pacientei la terapia aplicata am reluat sedintele. Dupa prima sedinta hemoragiile s-au oprit, dupa a treia controlul echografic a constatat deplasarea placentei cu 2 cm spre locul normal. In prezent terapia continuie cu o sedinta pe saptamana.
Repetam ca acesta este unul din mai multe cazuri care au demonstrat eficienta terapiei prin meditatia transcedentala in tulburarile psihosomatice (3 cazuri de enurezis, 2 – hemoragie uterina, 1 – ulcer duodenal, 1 – diabet zaharat insulinodependent s. a. ).
Din tot ce s-a aratat rezulta ca abordarea psihosomatica impune o schimbare fundamentala a atitudinilor medicale. Ea va prezenta un progres real, cu conditia sa nu umbreasca cunoasterea acumulata prin studiile de anatomie, biochimie si patofiziologie, scopul trebuie sa fie mai degraba completarea realizarilor acestor discipline atat din punct de vedere terapeutic cat si diagnostic.
Bibliografia de referinta:
1. Ikemi Yujiro, Deshimaru Taisen, Zen et self-control, Ed. Albin Michel S.A., 1991, Paris.
2. Luban-Plozza B., Poldinger W., Kroger F., Boli psihosomatice in practica medicala, Ed. Medicala, Bucuresti, 2000.
3. Nader A., Human physiology ? expression of Veda and Vedic literature – discovers of the fabric of immortality in the human physiology, MVU Press, Holland, 1994.
4. Rabinoff R.A., Dillbeck M.C., Deissler R., Effect of coherent collective consciousness on the weather // Scientific research on Maharishi?s TM and TM-sidhi programm, Collected papers, Vol.4, MVU Press, Holland, 1989.
5. Scientific research on Maharishi?s TM and TM-sidhi programm, Collected papers, Vol. 1-4, Holland, 1977-1989.
Rezumat
Medicina moderna occidentala se afla intr-un impas al dualitatii psihic-corp. Cercetarea a aratat ca medicina practica de succes a fost intotdeauna de la bun inceput psihosomatica in esenta ei. Corpul nu poate fi privit separat de toate mesajele senzoriale, trairile emotionale, actiunile experimentale. Toate traditiile medicale orientale si in prezent trateaza fiinta umana ca fiind o unitate indivizibila “corp-minte-suflet” si starea de sanatate este definita de echilibru intre aceste trei parti.
Medicina moderna trebuie sa fie inteleasa si practicata tinand seama de factori psihosomatici implicati, daca vrem ca terapia sa nu riste sa devina o tehnica sterila. Intelegerea psihologica, dorinta de a patrunde pana la problemele emotionale intime ale pacientului, trebuie sa fie o parte tot atat de importanta a mijloacelor medicului ca si orice medicament sau instrument.
La nivelul celular, organismul are anumite posibilitati potentiale de gandire. Prin forta mintala, organele pot fi scoase de sub actiunea subconstienta a neurovegetativului si obligate sa lucreze conform matricei genetice initiale, de sanatate.
Prezentand un caz de tulburare psihosomatica tratat prin aplicarea metodei combinate pe baza meditatiei transcedentale autorii au demonstrat efectele benefice tehnicilor meditative ce dau posibilitatea practicantului de a cunoaste propria sa fiinta ca fiind o entitate multidimensionala complexa care pe de-o parte reprezinta o unitate inseparabila a trei aspecte ? fizic, psihic si spiritual ? si in acelas timp este o parte integranta a intregului Univers, a unei Energii Divine.
