Revista Somatoterapia Nr.15/2007
Autor: asist. univ. psiholog specialist psihoterapie ericksoniana si somatoanaliza, psiholog clinician CAMELIA STAVARACHE (http://www.psihosucces.ro/)
Pacienta, o fetita in vârsta de 5 ani si jumatate era caracterizata de mama ca având un comportament foarte agresiv atât in familie, când voia sa i se acorde toata atentia, cât si la gradinita. Obisnuia sa-si loveasca bunica cu picioarele si sa refuze orice sarcina data de aceasta. In grupul de copii provoca frecvent conflicte care se terminau deseori cu batai. Fetita era foarte atasata de mama pe care o insotea peste tot. Autonimia ei era foarte redusa: dormea cu mama in pat, nu se imbraca singura, iar unele alimente ii erau administrate in continuare de mama. Tatal era o fire timida dominat de personalitatea sotiei aflata la al doilea mariaj si având un baiat de 20 de ani din prima casatorie.
Fetita a fost adusa la cabinet de parinti, ingrijorati de apatia ei. De circa o saptamâna, fetita devenise foarte trista, nu mai avea pofta de mancare si se trezea plangand. Momentul a coincis cu imbolnavirea bunicii cu care fetita nu se intelegea.
Dupa Erickson, fetita se afla in stadiul al treilea de dezvoltare ( 4-5 ani). Acesta este dominat de constituirea initiativei aflata in conflict cu vinovatia. Initiativa se observa in actiuni, in jocuri. Daca o initiativa are succes, atunci copilul va dezvolta si altele, daca nu, va simti culpabilitate.
Dupa Piaget, gandirea copilului are urmatoarele caracteristici:
– Egocentrismul- copilul nu face diferenta dintre dorintele sale si aspectele reale ale lumii.
– Animismul- obiectele materiale ( jucarii) au suflet
– Gindirea magica- tendinta copiluli de a face legaturi improprii intre desfasurarile fenomenelor, stabilind relatii cauze-efect incorecte ( de exemplu, daca ii doreste raul cuiva, iar acesta se imbolnaveste, crede ca e din cauza lui)
– Artificialismul- toate sunt facute de om, inclusiv obiectele din natura
Concluzia terapeutica a fost ca starea fetitei era rezultatul dorintelor magice de tip agresiv fata de bunica. Imbolnavirea reala a bunicii i-a declansat sentimentul de vinovatie deoarece a crezut ca boala este dorinta implinita.
Ca sa anulam legatura improprie dintre dorinta ei si imbolnavirea bunicii, in stare de veghe i-am administrat urmatoarea poveste:
“Intr-o padure, traia un arici impreuna cu parintii si bunicii sai. Puiul de arici era suparat pe bunica sa pentru ca il obliga sa se spele pe labute si sa fie cuminte. De multe ori se gândea ca ar fi mai bine daca bunica s-ar imbolnavi si ar muri. Intr-o zi, pentru ca bunica era foarte batrâna aceasta s-a imbolnavit.
Ariciul s-a simtit foarte speriat pentru ca a crezut ca prin rugamintile sale a declansat aceasta boala. Zâna cea buna i-a aparut in vis si i-a spus urmatoarele: “ când erai mai mic, ai avut doua papusi cu care te jucai. Pe una din papusi o considerai vrajitoare, iar pe cealalta zâna buna. Intotdeauna iti doreai sa câstige zâna, iar vrajitoare rea sa piarda. Intr-o zi, papusa cea urâta s-a rupt pentru ca trecuse multa vreme de când o primisei in dar, iar lucrurile, ca si oamenii, nu dureaza la infinit. Vine o vreme când oamenii se duc in cer, iar jucariile la lada cu gunoi. Dar in aceste cazuri, nu este vina nimanui. Papusa ta s-a rupt pentru ca era prea veche.” Ariciul s-a trezit foarte vesel si a inteles ca nu avea nici o legatura cu imbolnavirea bunicii sale „
Fetita a renuntat sa mai fie trista, imediat dupa aceasta poveste.
Pentru limitarea agresivitatii, familia a primit indicatia terapeutica sa-i creeze fetitei un spatiu in camera de zi (de exemplu, un anumit fotoliu sau un covoras) care sa fie numai al ei si unde sa se poata juca agresiv. De asemenea, si in cabinet, fetita ocupa un anumit scaun pe care avea voie sa stea in orice pozitie voia.
Pentru problemele legate de dependenta excesiva fata da mama, a urmat un program psihoterapeutic mai lung.
