Revista Somatoterapia Nr.01/2006
TULBURARILE ANXIOASE
Autor: dr. CALINESCU VONI, medic primar MF, Micropoliclinica Craiovita Noua, CRAIOVA
Tulburarile de anxietate sunt foarte frecvente, afectand 14% din populatie. Cele mai multe din acuzele pacientilor sunt de natura fizica, ei nefiind constienti ca la baza problemelor aparute sta anxietatea.
Definitie? o tulburare in care pacientul experimenteaza o stare de frica excesiva sau disproportionat de indelungata si senzatia de suferinta sau o diminuare a functionarii zilnice in absenta unor cauze care sa le provoace. Dictionarul de psihiatrie si psihopatologie clinica Larousse (1998 ) defineste anxietatea ca pe o stare de neliniste in care predomina perceperea unei situatii care, desi in general nedeterminata, s-ar putea dovedi dezagreabila sau chiar periculoasa. Oricum anxietatea este o traire neplacuta, asemanatoare cu frica din punct de vedere subiectiv , dar si fiziologic. Frica este o reactie la un pericol exterior insa anxietatea nu este produsa de nici un pericol extern, este o neliniste interioara.
Etiologic se incrimineaza o plurifactorialitate: 1 – un teren constitutional ,genetic, bolnavii fiind emotivi ?inhibati , si dobandit in decursul existentei prin actiunea infectiilor , intoxicatiilor , traumatismelor etc. , ce fragilizeaza fiinta umana , o sensibilizeaza si lasa sechele in diferite organe , aparate sau sisteme sub forma locurilor de minora rezistenta ; 2 ? factori psihosociali : stari conflictuale , esecuri intime , profesionale , materiale , emigrari , stari emotive legate de toate acestea , la care se adauga si 3 – factorii culturali ( mentalitate , comportament , imitatie , credinte etc.) ce pot favoriza manifestari psihosomatice in defavoarea conversiunilor isterice.
Descrierea clinica ? Comportamentul anxios se poate manifesta inca din leagan : daca mediul familial este in mod fundamental nesigur , sugarul isi construieste un model despre sine si despre ceilalti bazat pe o stare de alerta permanenta. Dimpotriva , prezenta mamei si comportamentul linistitor al acesteia ( contact , leganat , voce calduroasa , suras ) amplifica sentimentul de siguranta. La aceasta se adauga influenta culturii familiale. Din copilarie apar manifestari de neliniste , de timiditate , de interiorizare , cu necesitati de tandrete si de protectie familiala si sociala.diferitele situatii traumatizante : pubertate , menopauza , imbatranire , boli , esecuri , divorturi , pierderi de rude apropiate etc. genereaza reactii anxioase si depresive.
Sindromul mintal exprima fondul de anxietate sub forma unui disconfort general , urmare a unui complex simptomatic in care domina starea de astenie globala , de mare fatigabilitate , cu senzatia de incapacitate fizica si psihica urmari si ale insomniei si insotite de cefaleea psihogena , sub forma constrictiva , in casca , localizata mai ales occipital si care se deruleaza in amalgamul tulburarilor afective de la tensiunea emotionala a asteptarii unui pericol iminent , pana la starea depresiva , manifestata prin plictis vital cronic (taedium vitae ), cu sentiment tragic al existentei , cu mizantropie progresiva , sentiment de inferioritate , de esec si pe plan social cu un comportament relational inadecvat : timiditate , instabilitate , teama , slabiciune , de solicitare a protectiei si manifestare agresiva. Caracteristic eate faptul ca bolnavul isi observa cu atentie si permanent tulbutarile , se informeaza asupra diverselor suferinte si isi noteaza autoobservatiile sau le relateaza verbal.
Sindromul somato ? vegetativ (angoasa ) este constituit de proiectarea anxietatii pe functiile structurii organice , implicand dereglari ale sistemului nervos vegetativ in sensul predominentei simpaticotoniei sau a vagotoniei. Se remarca vertije , cu senzatia deplasarii obiectelor din jur si dificultate in mers , rahialgii , nevralgii diverse , contracturi musculare si tremuraturi fine ale extremitatilor , hiperreflectivitate osteotendinoasa , prezenta frecventa a semnului Chwosteck , carora se adauga tulburari cardio-vasculare : palpitatii , extrasistole , discrete modificari EKG , variatii ale tensiunii arteriale , tulburari circulatorii centrale si periferice , un adevarat eretism cardio-vascular, tulburari respiratorii: miscari respiratorii rapide , superficiale , o hiperpnee cu alcaloza, tulburari hepatobiliare , colita , tulburari urinare etc. si frecvent , tulburari sexuale : impotenta , frigiditate , ejaculari precoce , cu mentinerea apetitului.
Tulburarile vegetative insotesc aceste tulburari functionale organice si traduc o tulburare a anatomiei generale , cu afirmatia imprecisa a bolnavului ca ,, sufera de toate? , ceea ce este denumit distonie vegetativa sau cenestopatie si carora se adauga si disfunctii endocrine : tulburari ale glicemiei , tulburari menstruale , dismenorei , spasme urinare etc. Electroencefalografic prezenta ritmului alfa neregulat , subvoltat si rapid.
Paroxismele anxioase -sunt mari dezordini ale intregului organism , declansate de diverse cauze , cu manifestari intricate , prevalent somato vegetative ( angoasa ) si mintale ( anxietate ). Dintre primele se pot cita : stari dispneice , crize astmatiforme , tuse sughit etc. , palpitatii , tahicardie , dureri precordiale , parestezii , senzatie de nod in gat , spasme gastrice , intestinale , greturi , voma ,diaree , tenesme anorectale ptialism , uscaciunea gurii , tenesme vezicale , poliurie , polachiurie , crize de tremor , fibrilatii faciale , palpebrale , prurit , parestezii , piele de gaina sau transpiratii profuze , acufene , fosfene , cefalee , crize vertiginoase etc.
Manifestarile mintale sunt dominate de iminenta unui pericol , sentiment tragic al existentei , cu prospectare imaginara peiorativa ( pesimism , sentimente paralizante ) si dezordinea vitala , ca urmare a atitudinii de revolta a bolnavului in fata acestui pericol vag , iminent si imaginar.
ANXIETATEA CRONICA se defineste prin persistenta in timp ( peste 3 luni ) , impregnand intreaga personalitate si colorand penibil intreg tabloul mintal si somato vegetativ descris mai sus , creand o stare de vulnerabilitate si prezentand instalarea unor decompensari paroxistice la situatii frustrante , evidentiind fondul depresiv si , paradoxal, desi exista o solicitare de ajutor , o stare de dependenta , bolnavul poate avea o viata exterioara normala , ducandu-si la indeplinire pbligatiile socio-familiale.
Tulburarea poate disparea cand copilul este cu parintii sai sau dimpotriva , in afara casei cu prietenii.Aceasta anxietate se accentueaza uneori in anumite momente ale zilei ( la trezire sau la apropierea noptii ). Situatiile noi, neprevazute ( consultatii medicale ) sunt susceptibile de a creste nivelulde anxietate. Acest tip de anxietate se traduce deseori de catre amturaj , ca o suita de refuzuri , de caoricii.Aceste comportamente sunt absolut normale la copiii foarte mici , dar dobandesc o valoare de diagnostic incontestabila atunci cand se perpetueaza.Anxietatea cronica se poate manifesta si atunci cand copilul nu are nici o ocuoatie ( nu are activitate ) Copilul care sufera de anxietate pastreaza dorinta de ase juca , dar ii este dificil sa-si organizeze jocul. Trece de la o activitate la alta , se plictiseste repede.Inhibitia in fata jocului este cea care diferentiaza anxietatea de anhedonie , care se intalneste la copiii deprimati. Lipsa implicarii intr-o activitate tine, in acest caz , de instabilitate si de anxietatea legata de anticipare , dar nu este , in nici un caz, legata de pierderea interesului sau de slabirea afectiva.
Tulburarea de hiperanxietate se aplica copiilor care traiesc intr-o ingrijorare semi-permanenta in legatura cu viitorul , cu trecutul ; copilul are deseori senzatia ca greseste , ii este teama sa nu displaca , are sentimente de greseala ,de vinovatie , de pedepsire.
Acesti copii au nevoie de linistire in mod constant.
