Revista Somatoterapia Nr. 30 /2008
Sedinta cu tamburul in cazul unui adult autist
Traducere dupa HELE HYGSTRUP LUND
Partea a doua
Autismul lui Peter era inteles de echipa terapeutica ca o deficienta neurological cauzata de absenta constientizarii conexiunilor dintre o expresie fizica ( mimica) si una emotionala ( bucurie, tristete etc). Eu am vorbit de existentialism in maniera in care atitudinea terapeutica incurajeaza clientul sa faca un lucru constient si pozitiv de contact cu terapeutul. Peter s-a confruntat cu dorinta mea de a ma juca cu el si de a surade, el a fost incurajat sa intre in contact cu mine prin cuvinte si muzica. Rolul meu era sa incurajez si sa stimulez potentialitatile sale latente.
In etapa a doua a terapiei am culcat pacientul pe o toba mare numita “Marele boom”. Inima sa batea repede si producea un usor ecou la suprafata tobei, iar tonusul muscular era ridicat, semn de mare incordare musculara. I-am luat pulsul, apoi am inceput sa lovesc usor instrumentul, in ritmul batailor sale cardiace, iar el mi-a raspuns “ in ecou”. Dupa cateva minute, era perfect relaxat. Atunci i-am pus delicat mainile pe un tambur brazilian Quica. Cand a simtit instrumentul a inceput sa rada din toata inima. Peter a experimentat diverse sunete, unele mai lente, altele mai rapide. Eu am continuat sa cant in ritmul batailor sale cardiace cu o mana la tambur, iar cu celalata atingeam corzile unei chitare. La final, ritmul sau cardiac a preluat ritmul batailor mele la tambur. Acest fragment, dintr-o serie de sedinte de muzicoterapie arata cum putem patrunde in universal inchis al unui autist si cum putem sa-l ajutam sa intre in contact cu noi si cu ceilalti.
