Revista Somatoterapia nr. 33/2009
Fiziologia obezitatii: Scaderea in greutate nu e proportionala cu numarul de calorii
Cercetarile asupra mecanismelor obezitatii arata ca persoanele supraponderale nu sunt “lacomi fara vointa”. Aritmetica obezitatii spune ca oamenii se ingrasa pe masura ce consuma mai multe calorii decat au nevoie. Energia echivalenta pentru o livra de grasime ( o livra = 430 grame) este reprezentata de 3500 calorii. Pornind de la acest calcul, logica matematica ne spune ca pentru a pierde 430 grame trebuie sa reduci consumul alimentar cu 3500 calorii. Cercetarile au demonstrate ca aceasta concluzie este falsa. De ce?
Determinantii imediati ai grasimii corporale sunt talia si numarul de celule adipoase. Un adult are aproximativ 30-40 miliarde de astfel de minirezervoare de carburant, din care jumatate este aproape de suprafata pielii. O celula adipoasa poate fi aproape goala, ca un balon dezumflat sau din contra, complet plina. La obezi, celulele adipoase pot creste de 2-3 ori peste talia lor normala, apoi se divid sau antreneaza diviziunea celulelor adipoase imature vecine, rezultand un numar de celule adipoase care depaseste 75 miliarde. Daca numarul de celule adipoase a crescut- din cauza unei predispozitii genetice, a unui tip de nutritie in copilaria mica sau unei supraalimentatii la varsta adulta – el nu scade niciodata. Cura de slabire poate reduce dimensiunea celuleor adipoase, dar nu le face sa dispara.
Odata deveniti grasi, noi avem nevoie de mai putina hrana pentru a ne mentine greutatea decat am avut nevoie ca sa ajungem la acea greutate. Aceasta se intampla deoarece in comparatie cu alte tesuturi, tesutul adipos are un randament metabolic mai scazut, consuma mai putina energie pentru a se mentine. “Termostatul” unei persoane obeze este fixat pentru a mentine greutatea intr-un interval de greutate mai ridicat decat normalul. Daca greutatea coboara sub acest punct de referinta ( frecvent considerat ca un interval de puncte de reglare a greutatii mai degraba decat un numar précis de kilograme), apetitul persoanei creste si metabolismul sau scade ceea ce favorizeaza o noua crestere de greutate. De fapt, organismul se adapteaza si arde mai putine calorii.
In cursul unui experiment clasic de o luna, pacientii obezi si-au redus ratia calorica de la 3500-4000 calorii la 450 calorii/zi, dar au pierdut doar 6% din greutatea corporala , in parte, deoarece metabolismul bazal a scazut cu 15%. Acesta este motivul pentru care reducerea ratiei alimetare cu 3500 calorii nu te ajuta sa pierzi 430 grame. De asemenea, acesta este motivul pentru care pierderea rapida de greutate produsa in primele 3 saptamani de dieta riguroasa este urmata de o slabire suplimentara foarte lenta. De aceea, cantitatea de hrana care antrena o mentinere a greutatii inainte de regim poate antrena o crestere in greutate la sfarsitul regimului cand organismul isi conserva energia. Diferentele de metabolism bazal explica de ce- contrar streotipului ca obezul e lacom- este posibil ca doua persoane de aceeasi inaltime, varsta, sa aiba aceeasi greutate chiar daca una mananca mai mult decat cealalta.
