Revista Somatoterapia nr. 34/2009
Mecanisme de aparare in sindromul postavort
Decizia de a intrerupe voluntar cursul unei sarcini genereaza o serie de efecte psihologice negative.
Sindromul postavort are un cumul de simptome care pot apare imediat dupa avort sau mai tarziu. Pentru diagnosticare sunt necesare minim trei simptome din urmatoarele:
1. Vinovatia – apare ca urmare a incalcarii propriului cod moral si se exprima prin ganduri negative autoacuzatoare.
2. Nelinistea- se exprima prin incordare, reactii fizice ( ameteli, palpitatii, dureri cap, dureri stomac etc), ingrijorare cu privire la viitor, dificultati de concentrare, somn agitat.
3. Apalatizarea afectiva- netezirea trairilor emotionale le afecteaza perceptia de sine si capacitatea de a forma si de a intretine relatii interpersonale intime.
4. Depresia si gandurile de sinucidere- se manifesta prin tristete, momente bruste de plans, deteriorarea conceptiei de sine, tulburari de somn/ apetit/libidou, motivatie redusa pentru activitatile cotidiene, destramarea relatiilor interpersonale datorita lipsei generale de implicare; ganduri de suicid sau preocuparea pentru moarte
5. Sindromul aniversarii- simptomele tind sa se agraveze in perioada din preajma aniversarii avortului sau a datei cand ar fi trebuit sa se nasca copilul
6. Retrairea avortului- apare la examene de rutina ginecologice sau in situatii, care intr-un fel sau altul, seamana cu avortul
7. Preocuparea pentru a ramane din nou insarcinata- in majoritatea lor, femeile care au avortat raman insarcinate in mai putin de un an de la data avortului. Noua sarcina se numeste “ bebelus de ispasire’
8. Neliniste in privinta fecunditatii si procreatiei- unele femei sunt urmarite de teama ca nu vor mai ramane insarcinate niciodata sau ca nu vor mai putea sa duca sarcina pana la termen.
9. Intreruperea procesului de atasare fata de copii nascuti si/sau nenascuti- dupa avort nu-si va mai ingadui sa se ataseze in mod natural de o alta sarcina, datorita unui sentiment de pierdere sau isi va dori sa ramana din nou insarcinata pentru a deveni cea mai perfecta mama din lume. Tot astfel, femeia care avea deja copii la momentul avortului s-ar putea sa-I dispretuiasca sau sa devina excesiv de protectoare.
10. Vinovatia supravietuirii- decizia avortului se traduce prin :”ori eu, ori bebelusul, si ma aleg pe mine”. Vinovatia supravietuitorului poate genera un comportament exagerat pentru a compensa alegerea egoista pe care a facut-o.
11. Aparitia tulburarilor de alimentatie de tip bulimie sau anorexie se asociaza cu idea de a nu fi atragatoare ceea ce reduce sansele de a ramane din nou insarcinata. In al doilea rand, a deveni neatragatoare serveste drept metoda autopunitiva. In al treilea rand, reprezinta o forma de control al propriului corp.
12. Consumul de alcool si droguri serveste ca o modalitate de a face fata durerii.
13. Alte comportamente autopunitive si autodegradante: relatii abusive, promiscuitate, automutilare.
14. Psihoza de scurta durata cu caracter de reactie are o frecventa rara si o durata de maxim doua saptamani
Intreruperea voluntara a sarcinii genereaza o furtuna emotionala in psihismul femeii. Pentru ca drumul este cu sens unic, femeia care a avortat cu voie sau fara voie, va dezvolta o serie de mecanisme psihice de aparare. Cele mai frecvente mecanisme de aparare folosite sunt:
1. Rationalizarea- implica gasirea unor motivatii sau scuze plauzibile pentru avortul facut. De exemplu: “ Rsicurile medicale erau prea mari”, “ Nu aveam suficienti bani pentru a creste un copil”.
2. Reprimarea – reprezinta alungarea in inconstient a sentimentelor dureroase sau a detaliilor amintirii provocate de avort. De exemplu: “ am trecut cu bine, nu ma deranjeaza, am si uitat ”
Compensatia- implica un efort de a se “revansa” pentru avortul facut prin realizarea de activitati pozitive : decide sa nasca un copil pentru a compenssa pierderea celui avortat ; activitati umanitare; implicarea intr-o cariera
