Revista Somatoterapia Nr. 10/2007
Criterii de diagnostic pentru insomnii ( dupa DSM-III R)
a) acuza principala este aceea de dificultate in initierea sau mentinerea somnului, sau de somn nereconfortant ( somn care este dupa cit se pare adecvat cantitativ, dar lasa persoanei senzatia de nerefacuta)
b) perturbarea de la A) survine de cel putin trei ori pe saptamina, pentru cel putin o luna, si este suficient de severa pentru a duce , fie la acuzarea unei fatigabilitati marcate in timpul zilei, fie la observarea de catre altii a vreunui simptomcare este imputabil perturbarii somnului, de exemplu, iritabilitatea sau deteriorarea activitatii.
c) Aparitie nu exclusiv in cursul evolutiei unei tulburari a ritmului somn- veghe sau a parasomniei
1. Insomnia in legatura cu o alta tulburare mentala ( nonorganica)
– insomnia asa cum este definita de criteriile a), b), c) de mai sus, care este in legatura cu o alta tulburare mentala, cum ar fi depresia majora, anxietatea generalizata, tulburarea de adaptare cu dispozitie anxioasa sau tulburare obsesivo-compulsiva. Aceasta categorie nu este utilizata daca insomnia este in legatura cu o tulburare implicind un factor organic cunoscut, cum este tulburarea datorata uzului de substanta psihoactiva.
2. Insomnia in legatura cu un factor organic cunoscut
– insomnia asa cum este definita de criteriile a), b), c) de mai sus, care este in legatura cu un factor organic cunoscut, cum ar fi o tulburare organica ( de exemplu, apneea de somn, artrita), o tulburare datorata uzului de substanta psihoactiva( de exemplu, dependenta de amfetamine) sau unei medicatii (de exemplu, uzul prelungit de decongestionante)
3. Insomnia primara
– insomnia asa cum este definita de criteriile a), b), c) de mai sus, care nu este in legatura cu o alta tulburare mentala sau un factor organic cunoscut, cum este tulburarea datorata uzului de substanta psihoactiva, o tulburare somatica sau o medicatie.
