Revista Somatoterapia Nr. 19 /2007
Consideratii psihologice asupra dependentei de nicotina
Autor: Psih. Ada Moruzzi-Chiriac, Spitalul Clinic de Psihiatrie-Iasi
( extras din lucrarea cu acelasi titlu publicata in Buletinul de Psihiatrie Integrativa vol X, nr. 4)
Dificultatea reala in renuntarea la fumat provine de fapt din dependenta de tabac, care poate avea o origine dubla: pe de o parte, o dependenta comportamentala sau gestuala, legata de repetitia gesturilor necesare si care totodata acompaniaza fumatul unei tigari, iar pe de alta parte, o dependenta farmacologica care corespunde unei nevoi de nicotina a organsimului
Dependenta comportamentala
O miscare sau o serie de miscari repetata de un numar foarte mare ajunge sa fie efectuata intr-o maniera automata, cum de altfel exista numeroase actiuni pe care noi le repetam de mai multe ori pe zi, dupa un ritual stabilit, cum ar fi de exempliu, a dechide sau a inchide o usa, a urca in masina, a schimba vitezele etc.
Fumatul unei tigari presupune o intreaga suita de gesturi, cum ar fi: cautatul pachetului de tigari in poseta sau in buzunar, deschiderea pachetului, scoaterea tigarii, cautarea brichetei, aprinderea tigarii, inhalatul si expirul fumului, apoi stingerea tigarii in scrumiera sau aruncarea ei pe jos. Repetat de sute sau de mii de ori, acest ritual devine in intregime automat si in general scapa de constienta fumatorului.
Consumul uni pachet de tigari dureaza in total cam doua- trei ore, acest comportament automat intervine automat cu alte activitati si putin cate putin se stabilesc asociatii intre a fuma si anumite imprejurari: tigara de dimineata, de obicei la CAFEA, tigara din statia de autobus, tigara cu prietenii, tigara de petrecere sau cea din fata televizorului, etc.
Ori de cate ori apar circumstantele in care fumatorul isi aprinde in mod obisnuit o tigara, se declanseaza automat un proces care conduce la fumatul unei tigari noi, indiferent daca fumatorul simte sau nu nevoia de tutun la momentul repectiv sau chiar daca s-a hotarat sa nu mai fumeze .
Renuntarea la fumat presupune constientizarea acestor automatisme, precum si ruperea legaturii dintre tigara si inprejurarile in care se aprinde tigara, precum si a legaturii cu placerea asociata.
Dependenta comportamentala este legata de cantitatea de tigara consumata, de vechimea fumatului, precum si de motivele legate de acesta. Dependenta psihologica este si ea prezenta la orice fumator. La aceasta dependenta comportamentala si psihologica se poate asocia si dependenta fizica, farmacologica.
Dependenta farmacologica
Nevoia de nicotina a organismului este legata de actiunile acestei substante asupra sistemului nervos central. Aceasta nevoie nu apare la primele experiente, c idoar la persoanele care fumeaza in mod regulat si presupune declansarea unor mecansime similare celor care stau la baza unor comportamente vitale, cum ar fi nevoia de hrana sau apa. Foame si setea sunt de fapt senzatii care semnalizeaza o nevoie a organismlui la care individul raspunde consumand alimente sau lichide, ceea ce determina o scadere pana la disparitia acestei nevoi, urmata de senzatia de satietate.
Nevoia de nicotina parcurge acelasi circuit: primul fum este intotdeauna tras cu placere, apoi placerea scade treptat, iar cand tigara se apropie de filtru, acesta este de obicei aruncat fara regrete.
Ca si foamea, nevoia de nicotina este un fenomen ciclic; daca din anumite motive nu putem manca la ora la care suntem obisnuiti, senzatia de foame dispare dupa un anumit timp; in schimb, satifacerea nevoii de nicotina duce la exacerbarea ei si implicit la aparitia unui sindrom de sevraj. Pentru fumatori, aceste simptome de sevraj se manifesta prin iritabilitate, anxietate, dificultati de concentrare a atentiei, oboseala, tulburari de somn, cresterea poftei de mancare si implicit, cresterea in greuitate. Aceasta dependenta fizica, ale carei mecanisme sunt comparabile cu cele legate de dependenta de alcool, heroina si alte substante, este principala cauza de esec in tentativele de renuntare la fumat. Intensitatea acestei dependente fizice variaza de la un fumator la alti;. Pentru a detrermina gradul acestei dependente exista dozajele biologice efectuate sub control medical sau aplicarea unor teste speciale
Renuntarea la fumat presupune o o perioada preparatorie , in special pe plan psihologic.
Primul ar fi satisfactia imediata pe care viitorul ex-fumator o resimte dupa ce a petrecut o zi sau doua fara tigari. Nevoia de a fuma creste in primele zile, dupa care scade in intensitate. In cazul in care se opteaza pentru scaderea treptata a numarului de tigari, tensiunea care in mod obisnuit apare si care la inceput este neglijabila, creste rapid, pe masura ce scade numarul de tigari. Reducerea numarului de tigari, nu este deci, o metoda garantata.
Atunci cand motivatia nu este prea puternica, iar fumatorul nu reuseste singur sa renunte la fumat, se poate apela la ajutor psihologic in cadrul psihoterapiei individuale sau de grup.
