Revista Somatoterapia Nr. 15/2007
Autor: asist. univ. psiholog specialist psihoterapie CAMELIA STAVARACHE
Acest caz este interesant pentru durata foarte scurta a interventiei terapeutice ( 2 intalniri) si pentru dezamorsarea cu succes a unei recaderi In psihoterapie, managementul recaderilor este esential, deoarece multi clienti ai serviciilor de psihoterapie nu sunt antrenati pentru situatiile de revenire a simptomelor. In acest caz, persoana simte o mare dezamagire si gandeste negativ:” psihoterapia nu a avut nici un efect’, „este ingrozitor ca iar simt depresie etc”, „ nu ma voi face bine niciodata”. In aceste situatii s-au folosit distorsiunile cognitive exagerarea esecului si generalizarea. Pentru a a evita aceste „probleme”, psihoterapeutul trebuie sa puna accentul, nu pe disparitia problemei/simptomului, ci pe diminuarea intensitatii sale si pe cresterea capacitatii clientului de adaptare si rezolvare.
Pacientul este specialist in economie, casatorit, 34 ani, un copil. Are o personalitate de fond anxioasa, a facut psihoterapie intr-un oras din provincie pentru atacuri de panica.
In prezent acuza, insomnie si neliniste. Simptomele au aparut cu ocazia promovarii pe un post de manager.
De citeva saptamini participa la un trainig in Bucuresti. De fapt, se teme ca nu va face fata noilor responsabilitati. S-a angajat la o firma mare, cu potential. Deoarece a precizat de la inceput ca nu va ramane mai mult de o saptamana in Bucuresti, am redus dimensiunea anamnezei si am lucrat pe parolarea starii de incredere in sanatatea sa.
La a doua intalnire, afirma ca insomniile i-au disparut. S-a simtit foarte bine, cu exceptia zilei de azi cind l-a enervat foarte tare un coleg. Din cauza enervarii, a simtit cum il „ia cu calduri”. Apoi, s-a gindit la discutia „ si ce se poate intimpla daca senzatia creste?”. Asa a reusit sa se linisteasca. Am recadrat afirmatia soacrei lui „ esti ipohondru, bolnav inchipuit” in „ aveti un sistem de alarma mai activ” si i-am explicat cum sunt selectati stimulii dupa intensitatea prag. Am trecut la relaxare, cind i-am cerut sa urce scarile pe numaratoare ( tehnica Excursiei la stinca si Concentrarea pe expir), mi-a precizat ca incepe sa transpire, si-a frecat miinile ( asa face cind nu se simte bine), deoarece s-a gindit la efort, la probleme cardiace, a simtit o incordare in cap si pe spate etc. I-am spus ca are trei variante: sa ne oprim aici, sa transformam incordarea in relaxare sau sa crestem incordarea. Mi-a cerut sa aleg eu. I-am cerut sa amplificam incordarea. I-am dat sugestii de incordare din ce in ce mai mare, iar dupa doua minute a exclamat: „ am inceput sa ma relaxez, sa nu rideti” . Am discutat despre frica lui nejustificata de a nu-si imbolnavi inima. Sedinta s-a incheiat intr-un tonus optimist cu recomandarea de a continua psihoterapia pentru intarirea Eului..
Pacientul m-a sunat ulterior pentru a-mi confirma ca satrea sa generala este buna
