Revista Somatoterapia Nr. 14/2007
Autor: asist. univ. psiholog specialist psihoterapie ericksoniana si somatoanaliza, psiholog clinician CAMELIA STAVARACHE (http://www.psihosucces.ro/)
Oamenii cu structura de personalitate obsesionala incearca sa-si « ia sentimentele in mina », sa le tina sub control deoarece ei nu pot pune nici o baza pe sentimente, sunt prea oscilante si trecatoare. De aceea, ei sunt mai degraba zgirciti cu investitiile afective, nu se lasa decit cu greu in voia sentimentelor si nici pentru partener nu au mai multa intelegere. Ei sunt deosebit de prozaici in relatiile afective. Nu le vine prea usor sa ii recunoasca partenerului drepturi egale, iar o legatura devine o lupta pentru putere si suprematie. Din trebuinta de a detine puterea, obsesionalul vrea sa il faca pe partener dependent de el. Ii vine greu sa accepte alteritatea partenerului ; mult mai usor ii este sa-l vada pe acesta ca pe o proprietate supusa vointei lui. Nu rareori se intimpla ca obsesionalul sa traiasca pe baza suportului finaciar al celuilalt, de la care cere prea multa adaptare si devotiune. El are o mare capacitate de rezistenta si persistenta ; fidelitatea ii este la indemina din motive economice. Inainte de a intra intr-o relatie se pot instala indoieli indelungi ; de aici rezulta adesea logodne prea lungi si aminari repetate ale datei casatoriei. Dar daca se decide, adesea el va considera ca legatura este indisolubila. Cu cit trasaturile obsesionale sunt mai puternice, cu atit casatoria este vazura mai mult ca un contract juridic, cu drepturi si indatoriri strict stabilite.
In crize si confruntari, obsesionalul este prea putin intelegator ; ii este greu sa cedeze, chiar daca ar putea vedea ca nu are dreptate. El se cramponeaza de trecut si-i enumera partenerului, cu date temporale exacte, ce anume a gresit, de cite ori etc. Dat fiind ca el nu tine prea mult la sentimente, ii face partenerului propuneri de program, cauta sa stabileasca reguli.
La obsesionali joaca un rol important timpul si banii, punctualitatea si economia in parteneriat ; aici apar cel mai clar in primplan pulsiunea de a stapini, pedanteria si rigiditatea. Sexul este adesea planificat sau are o componenta sadica. Adesea obsesionalul isi aduce vointa de performanta si in sexualitate, situatie in care partenera devine un obiect al verificarii performantelor sale .
La obsesionali relatia erotic-sexuala poate fi usor tulburata, depinde adesea de anumite conditii care trebuie sa fie indeplinite : sunete, mirosuri, iluminatul, usile imperfect inchise si alte circumstante exterioare pot sa ii tulbure atit de mult incit incit nu mai sunt potenti.
Oamenii sanatosi care nu au decit trasaturi obsesionale usoare, sunt fideli si stabili in relatiile lor. Sunt soti grijulii si familia lor stirneste adesea impresia unei “ comunitati sfinte” in sens pozitiv, construita pe respect reciproc, afectiune si responsabilitate.
Obsesionalul si agresivitatea
In copilarie a trebuit sa-si reprime manifestarile de agresivitate, minie, ura, ostilitate, sfidare etc. acestea erau pedepsite sau urmate de retragerea iubirii.
Adultul obsesional procedeaza foarte precaut cu afectele si agresivitatile sale ; va ezita si se va indoi daca are sau nu voie sa fie agresiv intr-o anume situatie si daca da, are apoi inclinatia de a da inapoi, de a retracta ceea ce a exteriorizat. La obsesional renuntarea la afecte este realizata in cea mai mare parte prin ideologizarea stapinirii de sine si autodisciplinei.
O alta posibilitate pentru obsesionalii aflati in respectiva dilema este sa caute posibilitati legitime pentru agresiunea lor, cum ar fi practicarea unor meserii in care agresivitatea este permisa. Astfel pot aparea fanaticii in toate domeniile posibile ( igiena, morala, religie etc). Ei nu isi indreapta agresivitatea impotriva lor insile, ca si depresivii, ci impotriva a ceva sau cineva din exterior.
O varianta intrucitva mai blinda a agresivitatii « legitimate » descrise este corectitudinea exagerata, care, alaturi de reprimarea agresivitatii, este forma cea mai frecventa de manifestare obsesionala a agresivitatii- fara ca obsesionalul sa fie aici constient de agresivitate.
Pentru agresivitatea obsesionalului caracteristic este faptul ca ei se tin de norme, regului si principii si ca serveste puterii. De aceea multi politicieni, militari, politisti, judecatori, preoti, pedagogi si functionari- apartin mai mult sau mai putin pronuntat acestui tip structural.
O alta forma de agresivitate obsesionala este agresivitatea vicleana, lasa, care loveste pe la spate. O gasim la oamenii care in copilaria lor au fost pedepsiti sever pentru manifestarile lor de agresivitate ; ei au fost nevoiti sa-si ascunda agresivitatea. O alta consecinta a pedepselor severe adresate mai ales comportamentelor motric-expansive si afectiv-agresive ale copilului este ca acesta nu isi poate dezvolta o senzatie sanatoasa a propriului corp. El nu invata cum sa procedeze corect cu corpul sau, nu se simte bine in corpul sau.
O serie de acte ratate care pot fi incadrate in categoria « stingacie » sunt expresia unor afecte reprimate. Un alt echivalent al agresivitatii este autoobservatia ipohondra ; individul respectiv isi chinuie anturajul cu angoasele si simptomele sale ipohondriace. Ca un echivalent al agresivitatii la obsesionali se poate vorbi de incetineala, scrupulele si indecizia cu care isi streseaza din ce in ce mai mult anturajul ( de exemplu, femeia care nu reuseste sa se imbrace la timp pentru petrecere)
Somatizarile sunt echivalente ale agresivitatii reprimate ( tulburari cardiovasculare, oscilatiile tensiunii arteriale, dureri de cap, tulburari de somn si
digestive )
Am putea concluziona ca sub masca obsesivului se ascunde : celibatarul batran ramas sub fusta mamei, functionarul sau contabilul care cultiva mici manii in numele legii, dar ascunzind sub masca politetei si a religiozitatii, o agresivitate ucigatoare.
Articolul se bazeaza pe lucrarea ” Formele fundamentale ale angoasei” de fritz Riemann ( Editura Trei, Bucuresti)
