Povestea puiului din burtă. Poveste terapeutica pentru gravide

Cand aude bebe o poveste din burtica?

In saptamana 18 de sarcina sau dupa 16 saptamani de la conceptie, urechiile lui bebe sunt aproape in pozitia lor finala si copilul poate chiar sa auda. La sfarsitul acestei saptamani, copilul este de marimea unui ardei gras, cantarind 200 grame si masurand aproximativ 14 cm de la crestet la sezut. Dezvoltarea senzoriala atinge in  saptamana 19 de sarcina nivelul maxim,.In zone specializate din creier  se dezvolta unele celule nervoase care deservesc fiecare simt – gustul, mirosul, auzul, vazul si simtul tactil. Copilul poate auzi acum, asa incat ii poti vorbi, citi sau canta.

De ce buna o poveste terapeutica pentru bebe?

Aceasta poveste terapeutica pentru gravide ,are ca scop dezvoltarea unei relatii armonioase intre fat si mama si in special ,o  dezvoltare emotional-cognitiva a copilului. In ultimul dceniu, cercetatorii au studiat tot mai mult psihologia prenatala. Tot mai multe studii confirma ca fatul este influentat de emotiile mamei, de sentimentele ei pentru el. Concluzia cea mai importanta a studiilor este ca relatia mamei cu bebele incepe in perioada prenatala. Obiectivul acestei povesti terapeutice este acela de a diminua anxietatea, de a transmite sugestii de sanatate, si crestere,

Bebelusul se linisteste la auzul vocii mamei

MULŢI PĂRINŢI AŞTEAPTĂ CA CEL MIC SĂ POATĂ VORBI PENTRU A-I SPUNE O POVESTE, CREZÂND CĂ ALTFEL el nu înţelege. Este greşit! Studii de specialitate au arătat că încă din perioada embrionară copilul are percepţii şi senzaţii distincte pe baza cărora se formează chiar amintiri. Astfel, o melodie cântată de mamă în timp ce era însărcinată a fost recunoscută mai tîrziu de bebeluşul de cîteva luni. Nou născutul poate distinge  vocea părinţilor imediat după naştere. Experimental s-a demonstrat că bebeluşul s-a liniştit la auzul vocii mamei sale.

Ce poveste e indicata pentru bebele din burta?

E bine sa citim poveşti deja după primul trimestru de sarcină, dar, nu orice fel de poveşti.  “Povestea puiului din burtă” este foarte simplă la prima vedere, dar conţine de fapt o mulţime de sugestii pozitive pentru mamă şi făt.  Este descris mediul intrauterin pentru că necunoscutul este insecurizant,, apoi se utilizează sugestiile „mai mare”, „mai puternic”,” mai sănătos”, „corpul tău va da semnalul de ieşire doar la momentul potrivit.”

Această poveste are un efect autosugestiv şi pentru gravidă  prin descrierea  modalităţilor de comunicare ale fătului prin lovituri . Se  accentueaza idea că doar la momentul potrivit se va declanşa naşterea. De aceea, povestea este foarte utilă şi femeilor cu dificultăţi de menţinere a sarcinii, prin reducerea anxietăţii anticipatorii.

Cazul IOanei

Îmi amintesc de cazul unei paciente care pierduse trei sarcini în decurs de cîţiva ani, iar în momentul cînd a rămas din nou însărcinată se temea de o nouă tragedie. Am lucrat cu ea sugestionarea pozitivă de tipul “ corpul tău funcţionează ca o orchestră armonioasă, ştie şi simte tot ce are nevoie copilul” precum şi proiectarea în stare hipnotică în viitor, la momentul naşterii fără probleme a copilului. Sarcina a decurs foarte bine şi la termen a născut o fetiţă sănătoasă.

POVESTEA PUIULUI DIN BURTĂ

Gravida se aşează comod în pat , cu mîinile pe burtă şi cu o voce uşoară şoptită va spune următoarea poveste:

“ A fost odată un pui mic care creştea în burtica mamei sale, aşa cum creşti tu. Acolo în burtică era cald, întuneric şi apă, dar din cînd în cînd se întrezăreau umbre şi lumini. Puiul pe care-l chema Bebe, primea mîncare printr-un furtun direct de la mama sa. Astfel, cu fiecare zi care trecea bebe creştea tot mai mare, mai puternic şi mai sănătos. Se simţea în siguranţă şi reuşea să vorbească cu mămica lui ori de cîte ori vroia. Cînd era nemulţumit lovea cu ambele picioruşe în burtica mamei, cînd vroia să i se acorde atenţie lovea cu un picior, iar cînd “afară “ se întîmpla ceva interesant îşi schimba poziţia ca să audă mai bine. Bebe ştia că într-o zi va trebui să iasă şi atunci se va bucura de întâlnirea cu mama şi tata. Dar era important să stea în burtică pînă va creşte suficient de mare. Corpul tău va şti singur asta şi va da semnalul de ieşire doar la momentul potrivit.” ( C. Stavarache, 2012)

Cand sa administram povestea terapeutica

Această poveste o utilizez în cabinet administrând-o pacientei în stare de relaxare, iar aceasta o repetă ulterior seara, la culcare. Povestea poate fi spusă de gravidă, în stare de veghe, cu condiţia să simtă emoţiile pozitive emergente ( să nu o repete ca pe o poezie, mecanic).

 

Autor:
Camelia Stavarache