Revista Somatoterapia Nr. 05/2006
Autor: dr. psihiatru, psihoterapeut, ANDRE MOREAU-Belgia
Terapeutul trebuie sa-si ajute clientul sa devina constient de sentimentele sale si de sentimentele celuilalt cu finete, astfel incat sa-l intuiasca mai bine pe celalalt si sa stabileasca cu el o relatie mai armonioasa si mai empatica. Acest lucru tine foarte putin de inconstientul freudian centrat pe sentimentele refulate. Lui Jacques ii este frica de patronul sau, de femei sau de lift. El stie acest lucru si il simte. Terapeutul il poate ajuta sa devina constient ca aceasta frica este nepotrivita situatiei prezente si ca ea vine din alta parte (proiectia si transferul unui sentiment mai vechi). Este o prima etapa indispensabila in inteligenta emotionala. Analistul va dezgropa cadavrele si-l va ajuta sa devina constient de o amintire din copilarie refulata: o furie a tatalui sau la cinci ani sau acuzatiile repetate ale mamei sale la patru ani (complexul lui Oedip refulat!). Este trezirea constiintei inconstientului freudian, schema prea simpla, dupa parerea mea, hazardata, iluzorie si rareori eficace. Etapa eficienta urmatoare va fi sa-l ajute sa prinda o oarecare distanta si sa adopte o atitudine critica in fata sentimentului sau si a comportamentului sau de fuga si apoi sa dezvolte comportamente alternative potrivite in prezent.
Inteligenta emotionala este capacitatea:
– De a simti sentimentele (frica, bucurie, furie, tristet) si senzatiile sale corporale ( tensiune, destindere, prospetime, caldura, culoare, zgomote, contactul pielii, etc.)
Exercitiu 2 cate 2: Primul il intreaba pe celalalt (tinandu-se de maini si privindu-se in ochi): „ Ce simti chiar acum aici, in fata mea, ca senzatie corporala sau sentiment? ” Si celalalt raspunde (10 – 30 de secunde). Apoi, celalalt ii pune aceeasi intrebare. De 10-20 de ori cu diferiti parteneri.
– De a fi constient de toate aceste senzatii si sentimente
Exercitiu 2 cate 2: Fiecare, la randul sau, incheie o fraza care incepe cu: „Chiar acum sunt constient de…” timp de 5 –10 minute.
– De a le exprima
Exercitiu de exprimare corporala si emotionala: A se lasa invadat de o muzica lenta sau ritmata, de a-si armoniza corpul cu sentimentele si de a le exprima ca si cum muzica si corpul ar fi o entitate.
– De a le identifica
Exercitiu in grup: Fiecare identifica sentimentele sau senzatiile pe care le-a simtit in exercitiile precedente cu mai multa nuanta.
– De a le comunica cuiva Exercitiu 2 cate 2: cineva detaliaza altei persoane o situatie in care a trebuit sa-si controleze starile impulsive.
– De a controla si a amana impulsurile pentru un beneficiu mai mare sau mai important
– De a recunoaste ce depinde de sine si ce apartine celuilalt
Exercitiu in doi : A-si impartasi sentimentele si opiniile despre acest grup, de exemplu: ” Cand privesc acest grup, cei care avanseaza ma irita dar pot sa recunosc ca este probabil pentru ca eu nu reusesc sa avansez si ca ii invidiez sau ” Ceilalti ma terorizeaza, dar sunt constient ca eu ma las terorizat sau ca eu ma terorizez prin judecatile negative despre mine pe care eu le atribui lor.”
– De a integra nevoile sale in comportamente coerente adaptandu-le realitatii exterioare
Exercitiu in grup: Sa i mpartasim situatii in care, in functie de nevoile noastre, a trebuit sa observam situatia exterioara, sa cantarim aspectele pozitive si negative si sa luam decizii in calitate de adulti, dar tinand cont de nevoile si sentimentele noastre si de situatia exterioara.
– Si in sfarsit de a observa si de a ghici sentimentele si nevoile celorlalti (intuitie) pentru a dezvolta relatii mai armonioase in recunoastere reciproca
Exercitiu in 2: Tinandu-se de maini si privindu-se in ochi: ” Cand vad sprancenele tale incruntate, imi imaginez ca ti-e frica de ceilalti …sau ca nu intelegi ce trebuie sa faci.” Celalalt raspunde: ” Este adevarat ”, ” Este fals ” sau rectifica.
In toate aceste exercitii este important sa fim in contact cu lumea exterioara aici si acum si cu ceea ce se petrece in interiorul nostru si, in paralel, sa observam procesul intern care se dezvolta. Este important sa privilegiem contactul ” aici si acum ” cu celalalt sau grupul astfel incat sa fim cu totul prezenti in raport cu noi insine si cu ceilalti pentru a putea raspunde nevoilor noastre si pentru a crea astfel o relatie. Noi ne putem da astfel seama ca deformam realitatea celuilalt proiectand asupra lui opinii si transferand sentimente care vin din trecutul nostru si care sunt nepotrivite in prezent cu aceasta persoana. Aceasta trezire a constiintei este probabil cea mai importanta: a deveni constienti de procesul interior ” aici si acum ” cand sunt in relatie cu cineva sau cu mediul inconjurator. Ce observ in exterior, ce se petrece in acel moment in interiorul meu, ce imi imaginez la celalat pentru a obtine un raspuns la nevoile mele in armonie cu celalalt pentru o intalnire reciproca si eficace? Relatia este cu atat mai puternica cu cat fiecare este mai transparent si mai clarvazator asupra celuilalt. Intr-o relatie creatoare fiecare este capabil sa faca pasul urmator cand celalalt este gata. Astfel, fiecare observa procesul ce se deruleaza in interiorul sau si invata sa devina constient in fiecare moment de ceea ce traieste ca raspuns la ceea ce se intampla in fata lui. De aceasta invatare, el va putea sa se serveasca in fiecare moment din existenta sa: senzatie, perceptie, identificarea sentimentelor in raspuns, trezirea constiintei procesului intern ” aici si acum ”, nevoi subiacente de satisfacut, adoptarea unui comportament adecvat pentru a ajunge aici, stabilirea unui contact satisfacator cu celalalt si mediul inconjurator. El va invata printre altele sa fie atent la rezistentele care vin sa intrerupa derularea libera a acestui proces. Aici, nu mai este vorba de aplicarea unei invatari teoretice, ci de un antrenament pe teren.
” Cei care au constiinta de sine dau in mod natural dovada de o anumita subtilitate in viata lor afectiva…Sunt oameni independenti, cu o minte sanatoasa, care au simtul masurii si o conceptie pozitiva despre viata. Atunci cand sunt intr-o dispozitie proasta, ei nu se framanta prea mult si sunt capabili sa scape repede de ea. A recunoaste, inseamna deja a vrea sa nu mai fii… Cunoasterea emotiilor inseamna sa poti sa le identifici….Stapanirea lor este capacitatea de a le adapta in functie de fiecare situatie,…de a putea amana satisfacerea dorintelor…. de a reprima impulsurile…Inteligenta interpersonala este aptitudinea de a-i intelege pe ceilalti: ce ii motiveaza, felul lor de a munci, cum sa cooperezi cu ei…Empatia este elementul fundamental si are drept consecinta altruismul…Ei intretin relatii bune cu ceilalti…Dau dovada de o anumita stabilitate in viata lor afectiva. Eficacitatea raporturilor lor interpersonale tine in parte de priceperea de care dau dovada pentru a stabili o sincronie emotionala, semn al gradului de apropiere in simultaneitatea sentimentelor, coordonarea gesturilor si dezinvoltura in relatii…Ei au o aptitudine mai mare in a organiza grupuri….a negocia solutii….si a percepe sentimentele, motivatiile si preocuparile celorlalti. Aceasta intelegere permite o mai mare intimitate si aparitia unui sentiment de simpatie. Aceasta aptitudine o intalnim la consilierii buni sau la psihoterapeuti, la marii romancieri, la liderii innascuti, la actorii buni si la vanzatorii eficienti.” (in Daniel GOLEMAN, Inteligenta emotionala, Ed. Laffont, Paris ; traducere in limba romana la editura Curtea Veche, Bucuresti).
Inteligenta masurata prin coeficientul intelectual este mai aproape de mental si valorificata mai ales in scoala si la universitate. Ea corespunde Adultului din analiza tranzactionala: partea persoanei care evalueaza logic avantajele si dezavantajele pentru a lua decizii si a actiona. Inteligenta emotionala este mai aproape de Copilul Liber asociat cu Adultul din analiza tranzactionala: lumea sentimentelor, a spontaneitatii si a creativitatii. Aceasta prezinta doua etape distincte. Prima etapa, simpatia, este capacitatea de a se identifica cu experienta si emotia pe care le traieste persoana din fata sa, ” ca si cum ” am fi acea persoana: a plange, a rade, a simti frica sa, dar fara a uita acest ” ca si cum ” . A doua etapa, empatia propriu-zisa, este capacitatea de a ne detasa de celalalt, de a nu ne identifica pentru a evita amestecul emotiei noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu problema celuilalt si pentru a fi astfel si mai capabili de a-l ghici, de a-l intelege si de a-l ajuta pe celalalt.
Milosevic a crescut intr-o familie rece. Mama sa s-a sinucis. Putem presupune ca el nu era deloc capabil sa-si identifice sentimentele. Singura atitudine pe care o manifesta era pozitia inalta, ” superioara ”. Putem deci presupune ca el nu putea fi sensibil la emotiile celorlalti nici fata de suferinta pe care el o provoca locuitorilor din Kosov, armatei sale si poporului sau pentru a pastra pozitia inalta, chiar in fata Tribunalului Penal International de la Haga. Putem presupune o atitudine asemanatoare la Hitler, Stalin si Saddam Hussein. Sunt cateva exemple cunoscute de absenta a inteligentei emotionale.
Fragment extras din « Vivre ma vie ici et maintenant » Ed. Nauwelaerts (B) et Frison-Roche (Paris).
Traducere in limba romana: «Aici şi acum: Ghidul psihoterapeutului», editura Astrobios, Bucuresti.
