Ce inseamna sa te schimbi pe tine?
Uneori exteriorul reflectă atât de bine ceea ce se află în interior! Şi o simplă metaforă care vine ca o întâmplare şi se manifestă în viaţa cotidiană, ne poate face să devenim mai conştienţi de ceea ce se întâmplă în straturile profunde ale personalităţii noastre.
Voi vorbi, în termeni metaforici explicaţi, despre câteva elemente care se referă la o importantă decizie de schimbare, deoarece am observat că este mai uşor să declarăm “Vreau să mă schimb” decât să ne şi reuşescă…
Vine o vreme când decidem că ceea ce este vechi trebuie reînoit, ca şi cum am avea ocazia să ne renovăm propria casă. Şi deoarece asta chiar s-a întâmplat în cazul meu, a fost un moment bun de analiză şi …psihanaliză. Vă invit să trecem împreună prin etapele renovării, să călătorim împreună într-o poveste cu înţelesuri adânci.
Metafora schimbarii
Stau acum în mijlocul încăperii goale, din care am scos toate lucrurile, şi mă agăţ de idea că asta nu va dura decât un timp limitat, determinat de altfel de cei din jurul meu – meşteri de tot felul, furnizori de material, etc.
Şi mă gândesc cum, într-un mod bizar, renovarea locuinţei s-a produs în acelaşi timp cu nevoia mea profundă de schimbare, lucru neobişnuit pentru mine, o conservatoare prin tradiţie, educaţie şi experienţă. Şi mă miră similitudinea aproape nefirească între ceea ce se întâmplă în exterior şi procesele interioare, ca şi cum totul s-ar reflecta în oglinda genialităţii inconştientului revelat.
Nu a existat un moment anume, o zi sau un minut în care a venit decizia de schimbare, ci s-a copt într-un timp, suficient ca ceea ce vine să nu mă mai sperie şi să-mi dea răgaz să mă adaptez. Întâi mental, procesând la nivel imaginativ tot filmul schimbării. Însă de la teorie la practică…ehe…multe etape au trebuit parcurse.
Povestea mea despre schimbarea de sine
Stau într-o locuinţă plăcută, spaţioasă, frumos aranjată şi organizată. În timp însă , am tot adunat lucruri care s-au dovedit a fi utile şi plăcute , care ne-au adus confort mie şi celor dragi – cărţi în care am regăsit lumi minunate, cataloage de artă care mi-au bucurat vederea, haine în care m-am simţit prinţesă, vase în care i-am servit de multe ori pe prietenii noştrii buni. Şi dacă este să analizez metaforic asta, pot spune că aşa este şi în interioarul meu – mi-am făcut o viaţă stabilă, confortabilă, plină de reuşite. Un univers plin de viaţă, construit de mine cu efort, cursuri, dezvoltare personală, conştientizări şi bineînţeles cu mici schimbări.
Mentorii schimbarii
Aşa cum cărţile îmi amintesc şi acum de fascinaţia lecturii, aşa îmi amintesc de mentorii care mi-au oferit modele de ghidare în peisajul cotidian atât de competitiv. Am adunat în interior impresii, emoţii, credinţe, idei…unele plăcute, altele mai puţin , elemente care încet încet mi-au populat viaţa interioară încă de la prima clipire de geană. Amintiri care m-au construit în felul în care sunt acum şi stând pe canapeaua din living, observ şi camera exterioară şi pe cea interioară, cu tot ce există în aceste planuri.
Văd pe pereţi crăpăturile fine ale timpului şi-mi aduc aminte de situaţiile când viaţa m-a făcut să trec prin suferinţă – pete pe suprafaţa sufletului, uneori lăsate aşa doar din neputinţa de a le sesiza sau din neştiinţa de a le repara.
ÎNCEPUTUL SCHIMBARII DE SINE
La început a fost cuvântul. Declaraţia de război a vechilor obişnuinţe, credinţe, idei care nu mai sunt în acord cu ceea ce sunt eu acum. Cărţi din timpul copilăriei, care mi-au servit cândva să învăţ cum trebuie gramatică limbii române sau noţiunile de engleză. Însă acum, nici eu şi nici familia mea nu mai are nevoie de ele…Şi totuşi, ani de zile au strâns zile şi săptămâni şi luni în pagini, mobilând şi camera şi sufletul cu idei-credinţe care acum, în acest prezent, nu mai sunt utile. Şi am cărţi – idei noi, care stau înghesuite undeva în colţ, doar pentru ca biblioteca camerei şi interiorul sufletului meu sunt prea pline de tot ceea am adus cu mine de la părinţi.
Intenţia de schimbare de multe ori s-a spulberat, mânată în zări străine de amintirea unui trecut în care nişte meşteri – trecuţi prin camera sufletului meu – au lăsat în urmă paşi grei de mizerie. Îmi amintesc şi acum câte zile şi nopţi a trebuit să trudesc şi soţul meu mult – înţelegător alături de mine, pentru a curăţa cu migală şi picături de sudoare, ceea ce lăsaseră în urmă paşii timpului trecut.
Declaratia de razboi
Am început cu declaraţia de război şi cu acţiunea concretă de selecţie: ce este potrivit acum şi ce nu mă mai serveşte? Şi totul a mers bine, o perioadă, până când am uitat că renunţ nu la ceea ce este important, ci la ceea ce nu mă mai serveşte acum, în această etapă a vieţii mele. M-am luptat cu mine să pun Balzac în cutia de arhivă, pentru că pe cuvintele lui mi-am clădit cultura. M-am luptat cu Minulescu să-l las să plece, pentru că am deschis o carte şi mi-a sunat atât de cunoscută înşiruirea de litere! Şi am pus în cutia de arhivă cărţile fraţilor Grimm numai după ce mi-am argumentat de câteva ori că fiica mea a crescut şi nu mai citeşte acum poveştile minunate. Şi recunosc că nu am rezistat şi am mai trecut câte o carte din zona “Arhivă” în zona “Actualitate “.
Renunta la scenariile din copilarie ca sa te schimbi
Atât de greu renunţ la scenariile mele din copilărie, la poveştile scrise de alţii! Şi am senzaţia că fiecare carte care va pleca la arhivă va lua cu ea o parte importantă din mine… Îmi aduc aminte î, este doar o cutie care va fi arhivată și o pot accesa oricând doresc . Și asta mă liniștește, cu toate că știu că niciodată nu voi mai citi acele cărţi .Stiu că fiica mea , va putea oricând apela la învăţămintele mele. . V avea acces deplin și oricând. Credințe, scenarii, istorii din copilărie-le păstrăm uneori prea mult și prea inutil.
Schimbarile personale ii influenteaza pe cei din jur
Un alt război a fost cu familia mea. În relații, schimbările personale îi influiențează pe cei din jur. Ceea ce facem noi ,aduce și în ei modificări. Au descoperit în obiectele sortate în categoria “De aruncat “. Sunt lucruri pe care doreau să le păstreze. Credințele și ideile mele vechi, erau incă utile și dragi lor. Amintirea prosopului de bebe și decizia fiicei mele “pe ăsta nu-l arunci ! “. Sfeșnicul de sticlă cu care soțul meu a venit în buzunar ( aha…idei pe care am vrea să le păstrăm însă ne e frică de judecată ) . Cele 3 vaze care au ținut atâtea buchete de flori aduse cu dragoste de soțul meu şi acum exilate la ghenă….T
Ca sa te schimbi, invata sa reevaluezi
oate acestea au fost motive de reevaluări și renegocieri, pentru că uneori trăim în relații importante și fiecare are propria lui analiză. Și nu arunci nimic din ceea ce ar putea provoca suferință celorlalți, doar te întorci obsesiv la întrebarea “îmi mai este de folos asta acum ? “ pusă până la epuizare. Este singurul fir roșu într-o renovare adevărată. Mai ales când atâtea și atâtea obiecte te-au servit, ți-au ținut de cald, ți-au fost prieteni de nădejde- frica te-a mobilizat, furia ți-a ascuns durerea, tristețea ți-a adus compasiune. Cum ai putea să le lași să plece , fără regrete și fărș să mai aduci câte o îngrijorare înapoi în buzunar ?
Invata sa demolezi ca sa te schimbi
A trecut și faza sortării și am ajuns la întâlnirea cu “meșterii “. Ei…ne-au anunțat că trebuie să scoatem tot din cameră . TOT ? Credeam că numai puțin, pe ici pe colo….o schimbare mai mică. Nu, nu putem trișa, scoatem tot. Tragem de amintiri, grele și incomod de scos pe ușa îngustă a conștientului. Ne opintim cu canapeaua confortabilă a obişnuinţei,. Scoatem draperiile care ne apărau de privirile indiscrete ale celor din jur. Și rămân în interiorul meu, cu vocea care are acum ecou și îmi răspunde neintrebată. Cam dezolant în fond, așa dezgolită de tot ceea ce însemna EU. Amintiri, idei, cursuri, job-uri, reușite, nereușite, bucurie și tristețe, toate împreună.
Nu e cale de întors
Decizia de schimbare trebuie urmată până la capăt. Noroc că există o echipă în camera goală care ne povestește clar și detaliat planul – atâtea zile-ședințe, asta e de făcut, asta e de cumpărat. Simplu și eficient ! Sunt încă în camera goală, care însă nu mai pare goală , pentru că deja o văd peste termenul dat de “meșteri “, îmbrăcată în noile straie, alese cu grijă pentru a se potrivi TIMPULUI.Și ochii minții încep să vadă altceva, un NOU care abia a început într-o cameră goală, perfect potrivită pentru a primi tot ceea ce este de venit.
Fa ceva nou ca sa te schimbi
Stau din nou pe canapeaua din locuința mea. Nou și vechi împreună , atât de bine și de frumos aranjate ! Armonie și culoare, tradiție și modernism. Suntem împreună, eu și familia mea, tot în casa noastră confortabilă, acum adaptată TIMPULUI. Adaptată creșterii noastre, eliberată de tot ceea ce era depășit și nemaipotrivit. Armonie pentru oameni care au crescut, pentru un copil transformat între timp în adult, adaptare făcută cu oarecare tristețe . Nu te poți împotrivi curgerii timpului, și să stai cu toate credințele vechi în suflet . Nu se poate, pentru că nimic din ce-i nou nu mai poate pătrunde. Uneori mai lent, alteori mai rapid, schimbarea trebuie să vină. Altfel, rămânem prizonieri într-o casă prea aglomerată, într-un suflet prea plin de suferința. Poate dacă reușim să aruncăm covorul familiar, am putea aduce în inimă un covoraș mai mic și mai vesel,. Am putea să experimentam o nouă stare, numită bucurie.
Cum sa te schimbi? Munceste cu tine tot timpul
Renovarea continuă, pentru că acum face parte din viața mea. Voi în ce stadiu sunteți? V-ați ales culoarea noilor emoțiil ? V-ați adus în casă pensula cu care să pictați fericirea ? Ați găsit etajera creșterii voastre personale ? E un moment bun să renovați, nu mâine, nu primăvara viitoare. Chiar ACUM invata cum sa te schimbi!. Trebuie doar un pic de curaj !
Autor: Psihoterapeut sub supervizare ( Asociatia de Psihoterapie Integrativa şcoala Erskine) Daniela Tudor
