Revista Somatoterapia nr. 32/2008
Studiu de caz- Psihoterapie integrativa
Autor: CAMELIA STAVARACHE, psiholog principal, specialist in hipnoza si psihoterapie integrativa, asistent universitar, presedintele Asociatie de Psihoterapie Integrativa
Pacienta in varsta de 26 ani a fost diagnostica cu anovulatie ( ovarele nu produc si elimina ovule) manifestata prin amenoree ( absenta menstruatiei) a carei cauza organica nu a fost identificata. Aceasta problema medicala duce de obicei la infertilitate.
Pacienta prezinta ca simptomatologie secundara depresie cu elemente anxioase si anorgasmie selectiva ( desi a avut cativa parteneri sexuali, a avut orgasm cu un singur partener anterior inceperii psihoterapiei).
Ca profil integrativ al personalitatii:
– structura somatica: ramura narcisica, blocaje la nivelul inelelor reichiene abdominal, pelvian, ocular, cervical
– structura cognitiva: scenariu de viata de tip depresiv-nonasertiv ( “Nu merit sa fiu fericita”’ “Nu merit sa reusesc”, “Nimic bun nu trebuie sa mi-se intample”, “ Nu sunt suficient de buna”)
– structura comportamentala: pattern-uri de tipul autogenerarea respingerii ( verifica afectiunea celorlalti punandu-i la probe neplacute); victimizare ( implicare in situatii care-i aduc suferinta)
– structura emotionala: nevoia de afectiune, nevoie de protectie grefate pe autorejectia propriului corp ( fund, picioare, ten)
– mecanisme de aparare: regresie, intelectualizare, refulare
Obiectivul psihoterapiei a fost integrarea aspectelor cognitive, emotionale, corporale si comportamentale intr-un sistem unitar pornind de la aspectele constiente si inconstiente ale scenariului ei de viata. S-au folosit tehnici de analiza reichiana, cognitive, AT, gestalt si hipnoza ericksoniana. Materialul de mai jos arata modalitatea de lucru cu metafora, creatia pacientei.
Prezentarea metaforei:
“- Poate e ciudat ce va voi spune acum. Dar nu stiu ce pot face si nici cine ma poate intelege. Simt ca numai tu ma poti intelege”
-Te ascult cu mare atentie…ii raspunse Samsami.
-In fiecare noapte, de ceva vreme, am vise negre. Visez ca sunt prinsa intr-un castel rece si negru din care nu pot iesi. Nu ma pot misca si corpul imi este greu. La inceput credeam ca am mancat ceva gras seara dar cred ca este vorba de altceva. E ca si cum fiecare vis devine mai real, mai viu. Simt greutatea cum ma apasa si nu mai pot respira. Ma trezesc dimineata mai obosita de cat m-am culcat si mai nou, mi-e frica. Chiar si in timpul examenelor imi este frica. Simt cum nu imi mai pot controla corpul. Ce se intampla?
Samsami o privi cu blandete si ii zambi usor. Inchise un pic din ochii si se uita la cer. Apoi ii spuse cu o voce calda, ferma:
– Inainte de a-ti raspunde vreau sa iti spun o poveste. Vreau sa o asculti cu mare atentie. Pe masura ce auzi cuvintele, usor, cu fiecare cuvant te vei simti mai in siguranta. In aceasta poveste o fetita pleaca la un targ cu tatal sau. Fetita vede un zimbru matur care avea o funie legata de picior. Celalalt capat era legat de un par infipt in pamant.
Fetita isi intreaba tatal:
– Nu poate zimbrul sa scoata din pamant parul daca vrea?
Tatal i-a explicat ca atunci cand zimbrul era mic, i-au legat de picior un lant greu si l-au legat de un tarus de fier in pamant. Puii de zimbru incercau sa fuga si sa il traga, dar nu puteau scapa. Puii de zimbru au devenit atat de obisnuiti sa piarda incat si acum. daca le legi o carpa de picior si o tii in mana nu vor trage. Cum simt cea mai mica rezistenta se opresc din incercat.
Stim ca daca zimbrul ar incerca cu toata puterea sa fuga s-ar elibera.
Au pierdut de atata ori, incat nici nu mai incearca cu adevarat si cu toate puterile sa se elibereze.
“Stiu ca daca zimbrul ar incerca cu toata forta sa se elibereze ar fi liber. De asta sunt sigura!”
“De multe ori noi, oamenii, pentru ca am fost invinsi de multe ori, nu ne luptam cu toate fortele noastre pentru a ne elibera.”
Ileana se gandi cu toata energia pe care o mai avea la padurea ei deasa, la copacii care o protejeau si la prietenii ei iubitori. Se gandi toata noaptea la ei pana cand ii simti aproape. Simtea cum bratele i se ridicau. Simtea cum picioarele se miscau si se ridica. Isi putea misca bratele si picioarele. Cu gandul la caldura prietenilor ei dragi se ridica si tipa. Tipa cat putu ea de tare. Tipa cum nu o mai facuse vreodata. Vrajile se risipira si frica iesi din gura ei asemeni unui sarpe. Ochii ei mari priveau din ce in ce mai clar in jur si cautau o iesire. Matraguna si Capcaunul se pregateau sa o mai atace dar nu reuseau sa o prinda. Cu ochii mari si picioarele sigure se indrepta spre usa castelului. Iesi afara. Se intoarse apoi catre castel. In fata ei aparura Capcaunul si Matraguna, urati si murdari, mirosind a frica si mucagai. Erau batrani acum fara frica ei. Erau slabi. Se spriji si mai bine pe picioare si cu un glas puternic spuse cuvintele magice: “V-am invins! Sunt puternica!!!” Peretii castelului se cutremurau si bucati mari din zid cadeau pe cei doi vrajitori, strivindu-i.
Erau morti. Acum Ileana se uita in jurul ei si simtea cum o energie noua ii intra in corp. Era libera!
Copacii erau inalti si aerul era parfumat. Pamantul scotea abur tamaduitor si dens. Padurea se trezea la viata dupa un somn lung”.
Interpretarea metaforei:
– metafora sugereaza ca eroina principala este prizoniera Matragunei si Capcaunului, un personaj feminin si unul masculin, posibil imagini parentale. Starea de prizonierat este specifica starii de vis, ceea ce poate sugera un blocaj la nivel inconstient ( visul este calea regala spre inconstient). Constient. eroina simte frica, iar inconstient frica este explicata prin pasivitate fata de propriile dorinte. Samsami poate fi identificat cu figura psihoterapeutului.
– “…. frica iesi din gura ei asemeni unui sarpe” se poate interpreta ca o renuntare la ambivalenta sexuala de tipul femeie-barbat ( gura=vagin, sarpele=falus) prin pierderea falusului si pastrarea vaginului. Acest hermafroditism psihic poate fi cauza tulburarilor hormonale
– constientizarea somatizarilor fricii: greutate in corp, dificultati de respiratie, oboseala
– somatizarile nonfricii: corp usor, motricitate
– debutul in copilarie ca un comportament invatat ( introiectia primara), efectul “dresajului”indus de adulti
– prima identificare a pacientei cu zimbrul, simbolul unui animal puternic, impresionant, pe cale de disparitie ( unicitatea persoanei, dar si o posibila “disparitie” a simptomelor), dar de sex masculin ( identificare opusa genului propriu)
– a doua identificare a pacientei cu fetita ( Ego-ul de Copil Supus)
– efectul catarhtic al tipatului