Revista Somatoterapia Nr. 16/2007
Autor: psiholog, master Analiza Jung-iana MIHAELA NECULA
Aprecierea virginitatii de catre barbatul care peteste pare bine stabilita si de la sine inteleasa. Cerinta ca fata sa nu aduca cu sine, in casatoria cu un barbat, amintirea unui raport sexual cu altul, nu este altceva decat continuarea consecventa a dreptului de proprietate exclusiva asupra unei femei, care constituie esenta monogamiei, extinderea acestui monopol asupra trecutului. Cel care satisface mai intai nevoia de iubire a femeii, stapanita cu truda mult timp si, pentru aceasta a surmontat rezistentele construite de influentele mediului si ale educatiei, acela este atras de catre ea intr-o relatie durabila, posibilitate ce nu se mai ofera altuia. Pe baza acestui eveniment se produce la femeie o stare de vasalitate care garanteaza mentinerea netulburata a posesiunii sale si o face sa fie capabila sa se opuna noilor impresii si ispite straine.
Expresia ”vasalitate sexuala” desemneaza faptul ca o persoana poate capata un grad neobisnuit de dependenta si de lipsa de autonomie fata de o alta persoana cu care are relatii sexuale. Aceasta vasalitate poate merge ocazional foarte departe, pana la pierderea oricarei vointe autonome si pana la indurarea celor mai grele sacrificii ale propriului interes. Un anumit grad de vasalitate sexuala este de fapt indispensabil pentru mentinerea casniciei civilizate si pentru infrangerea tendintelor poligame care o ameninta.
Se pare ca, pentru popoarele primitive, deflorarea este un act plin de insemnatate, insa ea a devenit subiectul unui tabu, a unei interdictii ce poate fi numita religioasa. In loc ca ea sa fie rezervata mirelui, sotului de mai tarziu al fetei, obiceiul cere ca acesta sa evite o asemenea fapta. Deflorarea nu trebuie sa aiba loc prin primul raport conjugal ci ea trebuie sa fi fost intreprinsa inainte intr-un mod oarecare si de catre cineva.
Pentru explicarea acestui tabu al virginitatii se face apel la mai multi factori. La deflorarea fetei, de regula se va curge sange. Prima explicatie se refera la teama fata de sange a primitivilor, care considera sangele ca fiind sediul vietii. Acest tabu al sangelui este legat de interdictia de a musca si formeaza un zid de aparare impotriva setei de sange originale. Prin aceasta conceptie, este pus in relatie cu tabuul menstruatiei. Primitivul nu poate tine la distanta de reprezentarile sadice fenomenul enigmatic al scurgerii lunare de sange. O a doua explicatie se extinde mult mai departe in generalitati. Primitivul este prada unei stari de alarma anxioasa care il pandeste constant, manifestandu-se cu cea mai mare putere in toate ocaziile care se abat de la ceea ce este obisnuit, care aduc cu sine ceva nou, neasteptat, neinteles, nefamiliar. O a treia explicatie atrage atentia ca tabuul virginitatii apartine unui context larg, ce cuprinde intreaga viata sexuala. Nu doar primul coit cu femeia este tabu ci raportul sexual in general. Femeia este tabu in situatiile speciale ce se succed in viata ei sexuala, a menstrei, sarcinii, nasterii si lauziei.
Se estimeaza ca fiind o reactie normala faptul ca femeia, dupa coit, in culmea satisfactiei, il strange pe barbat in bartele sale. Se vede in aceasta o expresie a recunostiintei sale si o promisiune de supunere durabila. Se stie insa, ca in nici un caz, regula nu este ca si primul raport ar avea drept urmare acest comportament. Foarte frecvent el reprezinta doar o dezamagire pentru femeie, care ramane rece si nesatisfacuta si este nevoie, de obicei, de mai mult timp si de o repetare mai frecventa a actului sexual pana sa apara, si pentru femeie, satisfactia.
Anumite cazuri patologice aruca o lumina asupra enigmei frigiditatii feminine, cazuri in care femeia, dupa primul sau chiar dupa fiecare nou raport, isi exprima fatis ostilitatea fata de barbat, prin aceea ca il insulta, ridica mana asupra lui sau il loveste cu adevarat. Pericolul, care va fi astfel activat de deflorarea femeii, ar consta in aceea ca barbatul si-ar atrage asupra sa ostilitatea acesteia si tocmai viitorul sot ar avea toate motivele sa se sustraga unei asemenea dusmanii.
Primul coit mobilizeaza o serie de impulsuri. Durerea pe care i-o provoaca fecioarei deflorarea este considerata un factor decisiv. Nu poate fi insa atribuit in mod corect o asemenea semnificatie durerii, punand mai degraba in locul ei, lezarea narcisica, care provine din distrugerea unui organ si care gaseste un reprezentat rational in insasi cunoasterea faptului ca valoarea femeii deflorate este diminuata. Un alt motiv al dezamagirii provocate de primul coit este, cel putin pentru femeia civilizata, neconcordanta dintre asteptare si realizare. Raportul sexual a fost pana atunci asociat in modul cel mai puternic cu interdictia, raportul legal si permis nu este, din acest motiv resimtit ca atare. Fetele spun deschis ca, iubirea lor pierde din valoare pentru ele, daca ceilalti stiu despre ea. Ocazional, acest motiv poate deveni foarte puternic si impiedica, in general, dezvoltarea capacitatii erotice in casnicie. Cu cat elementul psihic este mai puternic in viata sexuala a femeii, cu atat distibutia libidoului ei se va dovedi mai capabila de rezistenta fata de socul primului act sexual, cu atat mai putin va putea avea un efect covarsitor posedarea ei corporala.
Prin reactia paradoxala a femeii fata de deflorare, intelegem ca sexualitatea care nu a ajuns la maturitate a femeii se descarca asupra barbatului, care o face sa cunoasca pentru prima data actul sexual. Intr-un numar neobisnuit de mare de cazuri, femeia ramane frigida si se simte nefericita in prima casatorie, in timp ce, dupa desfacerea acestei casatorii, este pentru cel de-al doilea barbat al ei o sotie tandra si care il face fericit. Reactia arhaica s-a epuizat asupra primului obiect.