Revista Somatoterapia Nr. 09/2007
Autor: asist. univ. psiholog specialist psihoterapie ericksoniana si somatoanaliza, psiholog clinician CAMELIA STAVARACHE (http://www.psihosucces.ro/)
Printre primele cazuri de psihoterapie pe care le-am avut, se numara si cazul unei fete care se intalnise cu un exhibitionist in lift. Acesta, sub amenintarea cutitului o obligase sa-l masturbeze, ejaculand pe mainile ei. Criteriile de diagnostic pentru exhibitionism, dupa DSM III R sunt:
a) Impulsuri sexuale intense, recurente si fantezii excitante sexual, cu o durata de cel putin 6 luni, implicand expunerea organelor genitale proprii unui strain. Uneori persoana se masturbeaza in timp ce se expune
b) Persoana a actionat conform acestor impulsuri sau sufera considerabil din cauza lor
Exhibitionistii sunt considerati inofensivi tocmai datorita faptului ca nu sunt violenti si nu molesteaza fizic, ci doar “vizual”. In cazul pe care vi l-am descris, faptul ca a existat o amenintare fizica combinata cu fortarea pacientei de a-i atinge organul sexual cu mana, a generat ulterior o simptomatologie psihologica la cea din urma. Exhibitionismul, chiar si in forma simpla, in care are loc doar expunerea organelor sexuale, are un efect negativ mai ales asupra copiilor si persoanelor de sex feminin.
Tanara, studenta la psihologie, era necasatorita, dar avea un prieten stabil de mai multe luni. Dupa intamplarea din lift, comportamentul ei sexual s-a schimbat foarte mult. In primul rand, a dezvoltat o aversiune fata de sperma si ejaculare. Din aceasta cauza isi masturba prietenul sub dus pana cand acesta ejacula si de abia dupa aceea accepta o relaite sexuala. In al doilea rand, dorinta ei sexuala a scazut foarte mult si nu de putine ori, recurgea la subterfugii clasice, gen oboseala, pentru a evita un contact sexual. Trauma traita i-a readus in prim plan problema adoptiei sale si lipsa unui model feminin cu care sa se identifice. Desi afirma ca relatiile cu mama adoptiva au fost foarte bune, ii displacea faptul ca aceasta nu se epila, felul in care se imbraca, ca de altfel si faptul ca i-a ascuns ca este copil adoptat ( a descoperit singura, intamplator la 14 ani). Faptul ca intamplarea din lift s-a continuat cu o tulburare sexuala ( aversiune sexuala) se explica prin relatia dintre pacienta si mama ei. Pacienta, desi a constientizat adevarul despre adoptie la pubertate, probabil ca il “cunostea” inconstient demult ( amintiri arhaice reprimate). Copiii adoptati nu-si “simt” radacinile, se percep ca si cand nu ar fi fost niciodata legati cu un cordon ombilical de mama. Astfel, le e mai greu sa-si traiasca ” feminitatea” sau “masculinitatea”. Trauma din lift a produs o bresa in pseudofeminitatea ei si asa fragila .