Revista Somatoterapia Nr. 19 /2007
ROLUL CLITORISULUI IN GENERAREA COMPLEXULUI OEDIP
Autor: psiholog specialist, master Analiza Jung-iana, MIHAELA NECULA
Compexul Oedip este un fenomen central al perioadei sexuale din copilaria timpurie, dupa care dispare, prada refularii, urmand perioada de latenta. Mica fata, care se considera iubita preferata a tatei, sufera o data o aspra pedeapsa din partea tatei si cade intr-o dezamagire profunda. Reflectia adanceste valoarea acestor influente, subliniind faptul ca asemenea experiente dureroase, care se opun continutului complexului, sunt inevitabile. Chiar si acolo unde nu au loc evenimente deosebite, absenta satisfactiei sperate, refuzul permanent al copilului dorit, o determina pe micuta indragostita sa abandoneze inclinatia sa lipsita de speranta. Complexul Oedip piere asfel din cauza insuccesului sau.
Chiar daca majoritatea copiilor trec individual prin acest complex, totusi el este un fenomen determinat prin ereditate, trasat de ea, care trebuie sa inceteze conform unui program, atunci cand intervine urmatoarea faza de dezvoltare predeterminata. Dezvoltarea sexuala a copilului progreseaza pana intr-o faza in care organul genital a preluat deja rolul conducator. Aceasta faza falica, concomitenta cu complexul Oedip, nu se dezvolta mai departe pana la organizarea genitala definitiva, ci se naruie si este inlocuita de perioada de latenta. Incheierea ei se realizeaza intr-un mod tipic si pe baza unor evenimente ce se repeta cu regularitate.
La mica fata clitorisul se comporta mai intai exact ca un penis, insa copilul percepe ca ‘’a iesit prea in paguba’’ si resimte acest fapt ca pe un dezavantaj si motiv de devalorizare. Ea se consoleaza o vreme cu asteptarea ca mai tarziu, cand va creste, va capata o anexa la fel de mare ca un baiat. Aici se ramifica complexul de masculinitate a femeii. Copilul de sex feminin nu intelege lipsa sa actuala ca pe o caracteristica sexuala, ci o explica prin ipoteza ca a posedat candva, mai inainte, un membru la fel de mare si apoi l-a pierdut prin castrare. Ea le atribuie celorlalte femei adulte, pe deplin in spiritul fazei falice, un organ genital mare si complet, deci barbatesc. Se observa deosebirea esentiala ca fata accepta castrarea ca pe un fapt implinit, in timp ce baiatul se teme de posibilitatea realizarii lui.
O data cu eliminarea angoasei de castrare, dispare un puternic motiv pentru edificarea Supra-eului si pentru demolarea organizarii genitale infantile. Aceste modificari par a fi rezultatul educatiei, al intimidarii exterioare care ameninta cu pierderea posibilitatii de a fi iubit. Complexul Oedip al fetitei merge, rareori, dincolo de substituirea mamei si de pozitia feminina fata de tata. Renuntarea la penis nu va fi suportata fara o tentativa de despagubire. Fata aluneca de la penis catre copil, compexul Oedip al ei culminand cu dorinta, mult timp mentinuta, de a obtine de la tata un copil drept cadou, de a-i naste un copil. Complexul va fi apoi lent parasit, caci aceasta dorinta nu se implineste niciodata. Ambele dorinte se mentin puternic in inconstient si ajuta la pregatirea fiintei de sex feminin pentru rolul sau special de mai tarziu. Intensitatea mai mica a contributiei sadice la pulsiunea sexuala, prin atrofierea penisului, inlesneste transformarea tendintelor sexuale directe si unele tandre, inhibate in raport cu scopul.
