Revista Somatoterapia Nr. 31 /2008
Psihoterapie corporala: Analiza bioenergetica a lui Alexander Lowen
O precizare se impune din start: bioenergia lui Alexander Lowen nu are nimic de-a face, cu execeptia numelui, cu bioenergia practicata de terapeutii complementari, bazata pe calitatea paranormala a acestora de a efectua un transfer de energie de la ei catre pacienti prin pase energetice. Bioenergia lui Alexander Lowen face parte din terapiile corporale.
Metoda bioenergetica a fost descoperita in Statele Unite, in anii `60, de catre Alexander Lowen. Sursa teoretica a metodei o gasim in lucrarile unui psihanalist dizident, elev al lui Freud, Wilhelm Reich.
Exista mai multe scoli in domeniul bioenergiei, dintre care cele mai importante ar fi Analiza bioenergetica si Radix-ul. Dupa cum indica si numele, analiza bioenergetica este in primul rand o “analiza”. In linii mari, ea se inspira din teoria freudiana si incearca mai cu sema sa inteleaga cum pot deveni evenimentele din trecut blocaje corporale. Metoda Radix ( inspirata din lucrarile lui Wilhelm Reich si descoperita de Ch. Kelley) insista mai mult asupra aspectului educational si pe dezvoltarea personala, decat pe tratamentul de patologii bine definite. Ea propune tehnici precise, care care actioneaza asupra “ pulsatiei energetice” ( respiratie, pozitie, voce, privire…) ajutand oamenii sa-si repuna in valoare corpul.
In calitate de fiinta umana, corpul si psihicul nostru functioneaza ca un sistem. Somaticul si psihicul actioneaza continuu unul asupra celuilalt, intr-o maniera circulara. De exemplu, cand suntem foarte emotionati simtim emotia si cu corpul, adica percepem un nod in stomac sau tremuram. Astfel, cea mai mare parte a conflictelor noastre emotionale nu se manifesta numai sub forma unor stari sufletesti , ci si ca simptome fizice. Emotiile negative se traduc frecvent sub forma unor tensiuni musculare, perturbatii respiratorii, distorsiuni in miscare si actiune. De exemplu, timiditatea se exprima corporal printr-o respiratie superficiala, in timp ce liderul resimte o incordare la nivelul umerilor.
Daca vom considera psihicul drept o energie care circula, totul se va petrece ca si cand ar aparea intr-un anumit punct de pe circuit, o rupture, o pierdere, o staza. Circulatia, care in mod normal ar trebui sa se desfasoare liber, va fi blocata brusc, obstructionata. Acesta este scenariul dupa care se formeaza si se dezvolta practica bioenergetica.
In terapie, bioenergeticianul va incepe prin a stabili un diagnostic, apeland la o lectura corporala: felul in care pacientul merge, respira, se misca, vorbeste. Pe baza acestor informatii va identifica tensiunile musculare raspunzatoare de blocajele emotionale.
Plecand de la acest diagnostic, psihoterapeutul il va ajuta pe pacient sa-si regaseasca emotiile reprimate in timpul copilariei ( pentru ca erau supuse interdictiilor) si nevoile vitale nesatisfacute ( pentru ca nu erau recunoscute), in asa fel incat sa permita libertatea exprimarii, in primul caz, si o mai deplina satisfactie, in cel de-al doilea. Ca si in psihanaliza este vorba de un limbaj care se cere decriptat, aici fiind vorba mai curand despre un limbaj al corpului, decat despre unul de natura verbala. Printr-o terapie care consta in mobilizarea intregului corp ( respiratie, senzatie, miscare) se produce deblocarea progresiva a energiei.
