Revista Somatoterapia nr 34/2009
TERAPIA PERSONALIZATA – MODELUL MILLON – cu aplicare la tulburari severe de personalitate
Autor: psiholog Florentina Mandoc, anul II de formare in psihoterapia integrativa
Terapia personalizata porneste de la pacient. Numai dupa evaluarea naturii atributelor personale ale acestuia, atribute care se constituie intr-o constelatie unica la un moment dat, se poate trece la constructia unui tratament care va fi de asemenea o combinatie unica de tehnici rezultata in urma utilizarii diferitelor orientari si metodologii teoretice cunoscute. Terapiile care conceptualizeaza cazurile clinice dintr-o singura perspectiva, fie aceasta psihodinamica, cognitiva, comportamentala, fiziologica, s.a.m.d., sunt obligatoriu necesare si extrem de utile, insa nu sunt suficiente numai prin ele insele si nu pot sa se plieze intocmai si in intregime pe structura unui client aflat in terapie, cu/fara tulburare.
Conceptualizand un caz in aceasta lumina a multiplelor interpretari posibile se poate dezvolta ideea ca exista o arie mult prea larga de tehnici terapeutice posibil de folosit, conducand la un haos si coplesind prin complexitate un terapeut, mai ales incepator, care astfel se vede „nevoit” sa se limiteze la abordari mai structurate si mai usor gestionabile. Un haos insa si o complexitate negestionabila pot fi intalnite numai in lipsa unui sistem logic si concret aplicabil.
Acesta este reprezentat de abordarea modelului Millon.
Prezentare model Millon.
Au fost diferentiate 8 componente/domenii ale personalitatii care constituie un cadru numit simbolic DNA psihic. Disfunctii (deficiente/excese) in aceste domenii conduc la 15 variante de manifestare a patologiei psihice. Structura unica de vulnerabilitati constituita dintr-o combinatie de potentiale probleme in unul / mai multe dintre aceste 8 domenii reprezinta tinta pe care se focuseaza terapia personalizata.
Similar cu DNA biologic.
Ideea de baza este aceea ca patologia personalitatii provine din neadaptarea la mediu – disfunctiile cognitive, conflictele intrapsihice, dezechilibrele neurochimice reprezinta parti ale unui intreg. Modelul Millon este un model evolutionist care incearca sa explice structurile si deficientele in tipurile de personalitate prin referirea la inechilibrele, deficientele si conflictele care apar in modelele de supravietuire, adaptare ecologica si strategiile de reproducere ale omului (organismului – psihicului). Aceste principii sunt reflectate in urmatoarele domenii:
– existential – polaritatea placere (orientarea individului catre intensificarea si cresterea calitatii vietii) /durere (orientarea individului catre evitarea aspectelor si evenimentelor care ar putea scadea calitatea vietii sau chiar ar ameninta existenta);
– adaptare – polaritatea activ/pasiv – existenta trebuie mentinuta prin schimburi de energie si informatii intre organism-mediu sub forma acomodarii la mediu sau a modificarii acestuia;
– reproducerea – existenta este limitata in timp – polaritatea sine/altii – actiuni care maximizeaza autoreproducerea (egoism, insensibilitate, asocial) vs. strategii de sustinere si protectie (intimitate, grija).
Nu exista in realitate un pattern pur de personalitate – fiecare din cele 15 tipuri de patologie are subtipuri.
Efectele combinarii personalizate, creative si unice a tehnicilor terapeutice pot fi aditive (beneficiile obtinute in urma combinarii tehnicilor sunt cel putin egale cu suma beneficiilor tehnicilor aplicate separat) sau sinergistice (intregul este mai mult decat suma partilor). In aceasta lumina, tehnicile sunt selectate nu avand in vedere in principal beneficiile proprii analizate individual in rezolvarea de probleme specifice, particulare, cat contributia acestora la efectul de ansamblu al intregii terapii din care constituie parte.
