Revista Somatoterapia Nr. 25 /2007
Limbajul corpului caracteristic asertivitatii
Autor: studenta CIOBANCAN DELIA, anul III, Facultatea de Psihologie, Universitatea Hyperion
Prin comportament asertiv, intelegem “un comportament ce ii permite unei persoane sa actioneze cat mai bine in interes propriu, sa isi apere punctul de vedere fara o anxietate exagerata, sa-si exprime sentimentele in mod sincer si sa se foloseasca de propriile drepturi fara a le nega pe ale celuilalt.” J.Cottraux
Comportamentul asertiv se caracterizeaza prin:
– autovalorizare, curaj in a-ti exprima propriile opinii, lupta pentru satisfacerea propriilor nevoi;
– capacitatea de comunicare dar si de metacomunicare, dorinta de a imparti cu ceilalti trairile proprii;
– capacitatea de a alege cum sa raspunzi celorlalti dar si in diverse situatii;
– respectarea celor de mai sus si atunci cand vine vorba de ceilalti;
– sentimente pozitive, confortabile in legatura cu propria persoana, cu nevoile si actiunile personale.
Tehnicile antrenamentului asertiv isi au originea in scrierile lui Wolpe, Lazarus si Salter. Wolpe utilizeaza “role-playing” in care terapeutul isi asuma rolul tipic al unei personae sau clase de persoane, iar pacientul exerseaza tehnici interpersonale variate, in care isi asuma mai degraba un rol dominant, activ decat pasiv si submisiv. Aceste noi roluri vor fi transpuse ulterior in viata reala a pacientului. Raspunsul asertiv neutralizeaza anxietatea, o deconditioneaza.
Exemplu de joc de rol utilizat in antrenamentul asertiv:
Iubitul iti spune ca nu iesiti impreuna daca te imbraci cu o astfel de rochie. Cum ii raspunzi?
Nonasertiv: Imi pare rau, imi sta asa rau cu ea?
Agresiv: Foarte bine! N-am de gand sa ma schimb, prefer sa nu mai ies deloc.
Asertiv: Cred ca poti sa-mi spui de ce nu-ti place rochia si pe urma ma poti ajuta sa alegem ceva mai potrivit.
Salter a descries sase “exercitii stimulative” pe care pacientii urmeaza sa le practice cu regularitate:
– exercitii de exprimare a diverselor sentimente;
– exercitii de exprimare a opiniilor contrare;
– exercitii de exprimare a unor sentimente diferite doar prin utilizarea mimicii;
– exercitii de realizare a unor afirmatii la persoana intai;
– exercitii de adresare sau primire de complimente;
– exercitii de improvizare de raspunsuri verbale si nonverbale in situatii interpersonale.
Printr-o mai buna comunicare se urmareste facilitarea exprimarii adecvate a sentimentelor pozitive si negative.
Tensiunile interpersonale si starea de indispozitie fizica si mentala sunt determinate de o exprimare insuficienta a emotilor si de imprecizia mesajelor comunicate.
Atunci cand intentionam sa transmitem un sentiment, emotie negativa, este de preferat sa ramanem la nivelul problemei, nicidecum sa o abordam la alte doua niveluri, cel al persoanei sau cel al relatiei.
In relatiile interpersonale intalnim tipuri diferite de manifestare: pasiv, agresiv, pasiv-agresiv, asertiv, fiecare dintre acestea exprimandu-se verbal si nonverbal specific. Cunoasterea lor reprezinta o prima conditie a dezvoltarii capacitatii de autocontrol in situatii sociale.
Aspecte verbale la comportamentul asertiv:
– comportament verbal ce arata decizia de a tine cont de dorintele celorlalti concomitent cu promovarea dorintelor proprii (compromis, decizia unei parti de a sacrifica partial dorintele, proiectele sale atat timp cat ambele parti obtin un beneficiu );
– comportament verbal adecvat, care exprima direct dorintele, asteptarile si sentimentele.
Aspecte verbale la comportamentul agresiv:
– comportament verbal ce reflecta decizia de a nu tine cont de dorintele celorlalti, impunandu-si dorintele si proiectele proprii;
– adesea nu implica o exprimare directa a dorintelor, asteptarilor si sentimentelor;
– comportament verbal inadecvat din punct de vedere social.
Aspecte verbale la comportamentul pasiv:
– comportament verbal ce exprima decizia de a nu tine cont de dorintele personale, acordand permisiunea celorlalti sa-si promoveze dorintele si proiectele;
– incapacitatea de a exprima dorintele, asteptarile si sentimentele, sau exprimarea indirecta a acestora, determinand comunicarea lor intr-o maniera defensiva.
“Comunicam cu ajutorul cuvintelor, modulatiilor vocii, corpului, posturilor, gesturilor si expresiilor mimice. Nu putem sa nu comunicam. Chiar cand nu spunem nimic si ramanem imobili, transmitem un anume mesaj.” Ion Dafinoiu
Aspecte nonverbale la comportamentul asertiv:
– contact vizual direct fara a fixa interlocutorul;
– fata orientate spre interlocutor, pastrand o pozitie asimetrica, brate si picioare relaxate
– gestica relaxata, miscari calme in comunicarea verbala;
– mentine o distanta adecvata conversatiei, aprox. 0,5-1m
– raspunsuri formulate fara ezitare dupa ce interlocutorul a vorbit;
– voce ferma, fara a fi prea ridicata, bine modulata.
Aspecte nonverbale la comportamentul agresiv:
– contact vizual fara expresie, rece, care fixeaza interlocutorul;
– postura rigida, incordata, corp tensionat, picioare departate, pozitie asimetrica;
– maini inclestate sau pe solduri, gesture abrupte, largi sau directive;
– distanta mai mica de 0,5m;
– latenta foarte scurta, intreruperi frecvente;
– voce foarte ridicata si ritm rapid.
Aspecte nonverbale la comportamentul pasiv:
– priveste in jos sau aiurea;
– nu sta in fata interlocutorului, rigid, defensiv, simetric sau incovoiat;
– maini nelinistite, miscari ezitante, gesture orientate spre propriul corp dar neevidentiate;
– distanta mai mare de 1m;
– pauze mari intre momentul in care interlocutorul a terminat ce a avut de spus si raspuns;
– volum foarte scazut, voce monotona, ritm scazut.
Personalitatea pasiv-agresiva comform DSM-IV se refera la un pattern pervasiv de atitudini negativiste si de rezistenta pasiva la cererile de performanta adecvata. Cottraux e de parere ca e vorba de o persoana care isi neaga propriile drepturi si ii culpabilizeaza pe ceilalti, credinta de baza este ca ceilalti sunt vinovati de supunerea ei.
Un fobic social se va recunoaste printr-un astfel de comportament.
1. se opune pasiv indeplinirii sarcinilor sociale si profesionale de rutina;
2. se plange ca nu este inteles si apreciat de altii;
3. este sumbru si certaret;
4. critica si dispretuieste fara motiv autoritatea;
5. isi exprima invidia si resentimentele fata de cei evident mai prosperi;
6. isi exprima in mod exagerat si persistent acuzele de nesansa personala;
7. alterneaza intre sfidare ostila si penitenta.
Oamenii isi formeaza cea mai mare parte a opinie in mai putin de 4 minute si 60-80 la suta din impactul pe care il produceti asupra lor este nonverbal.
Allan & Barbara Pease ne propun zece strategii pentru a avea un efect pozitiv asupra celorlalti:
1. Tineti-va palmele la vedere – acest gest va semnaliza ca nu reprezentati o amenintare;
2. Tineti-va degetele lipite si mainile sub barbie pentru a capta atentia – degetele rasfirate sau mainile deasupra barbiei, sunteti perceput ca avand mai putina autoritate;
3. Tineti-va coatele departate de corp sau sprijinite pe bratele unui fotoliu – sunteti perceput ca avand o pozitie de autoritate, de om puternic, cinstit; bratele ce isi tin coatele lipite de corp duc cu gandul la o persoana tematoare, umila, invinsa;
4. Pastrati distanta respectand spatial intim al persoanei – asezati-va mai aproape de cunoscuti, de cei cu o varsta similara dar mai departe de cunostinte noi si la o distanta apreciabila de cei mai in varsta sau mai tineri;
5. Reproduceti limbajul corporal si tiparele verbale ale celuilalt pentru a creea repede o companie placuta – cand sunteti prezent intr-un cuplu, observati cine imita pe cine ca sa descoperiti cine ia deciziile, astfel stiti cui sa cereti sa ia decizia;
6. Vorbiti in acelasi ritm pentru ca interlocutorul sa nu se simta “presat” cand cineva vorbeste mai repede decat el – viteza cu care vorbeste o persoana arata ritmul in care creierul ei poate procesa informatiile;
7. Nu incrucisati bratele la piept, pare o bariera intre o persoana si ceva ce o nemultumeste, retinandu-se doar 40 la suta din ceea ce s-a spus;
8. Atingeti cotul celuilalt sau intoarceti atingerea pe care o primiti – experientele arata ca atunci cand o persoana este atinsa usor pe cot, nu mai mult de 3 secunde, exista 68 la suta sanse sa fie mai cooperanta decat in caz contrar;
9. Repetati numele interlocutorului – persoana respectiva se va simti importanta, iar dumneavoastra va veti aminti numele ei repetandu-l;
10. Evitati atingerea fetei – studiile arata ca atunci cand cineva ascunde o informatie sau minte, isi atinge in mod repetat nasul si fata, din cauza cresterii tensiunii arteriale.
Practica arata ca exersand, aceste obiceiuri va vor deveni o a doua natura si va vor ajuta mereu.
