Terapia prin desene a unei mame indiferente
Autor: psiholog Mihaela Necula, specialist in somatoterapie, master Analiza Jung-iana
1. Date anamnestice
Subiectul este in varsta de 21 ani si se afla in centrul maternal din luna aprilie 2003. Are un baietel nascut prematur ( la 7 luni si o saptamana), in varsta de 2 luni.
1.1. Mediul familial
A.G. provine dintr-o familie ortodoxa din Lehliu-Gara. Are o relatie descrisa ca fiind foarte proasta cu familia de origine. Mama este in varsta de 49 ani, casnica, fiind descrisa de subiect ca avand “un mare viciu” – dependenta de cafea. Tatal este in varsta de 54 ani, pensionar, fost maistru militar, descris de subiect ca “avand patima alcoolului”. Are o sora despre care nu ofera nici un fel de informatii.
1.2. Aparenta fizica si comportamentul.
Este inalta de statura, cu fizic atletic, neglijenta in legatura cu tinuta si igiena personala, in schimb avand parul vopsit de un rosu strident. Este energica si instabila motric. Este intruziva si deseori sufocanta in relatiile cu ceilalti, chiar si cu persoanele necunoscute. Vorbeste foarte mult despre ea si despre felul in care s-a descurcat singura de cand era mica. Face critici directe si dureroase la adresa mamelor si copiilor din centru. Exagereaza deseori, avand tendinte mitomane. Este banuita de celelalte mame din centru de mici furturi din camere, acestea incercand sa o tina la distnta si de copii, cu care de altfel ii place sa se joace.
Pare a fi dezamagita de copilul sau, comparandu-l mai tot timpul cu ceilalti copii din centru. Recunoaste ca parte din vina purtata pentru nasterea prematura este a ei, din cauza consumului excesiv de cafea si tutun pe perioada sarcinii. Este dezamagita de asemenea, de faptul ca nici un membru al familiei de origine sau al familiei tatalui copilului nu a venit sa-l vada. Nu doreste in nici un caz sa abandoneze copilul. Incearca sa-si construiasca o stategie de razbunare (implicit un proces de stabilire a paternitatii) afirmand ca se va folosi de acest copil. In urmatoarele zile astepta sa primeasca o vizita din partea tatalui ei, fapt care are o mare insemnatate pentru ea, fiind privita ca o acceptare in familia de origine, chiar daca voia sa para detasata.
2. Evaluarea psihologica.
Chestionarul prin care se masoara emotivitatea in relatia mama-copil, a evidentiat faptul ca subiectul tinde sa aiba, in general, relatii conflictuale, avand tendinte agresive. Nu este foarte preocupata de copil, nu-l investeste afectiv, motivul pentru care l-a pastrat fiind, aparent, acela de a-l folosi ca instrument de razbunare. Tinde chiar sa-l depersonalizeze. Este neglijenta cu copilul atat in ceea ce priveste ingrijirea acestuia, cat si relationarea cu el, neavand sentimentul responsabilitatii sau a investirii afective vis-a-vis de acesta. Nu are o imagine de sine buna, insa este constienta de structura sa fizica si profita de acest avantaj.
Testul arborelui a scos in evidenta o tendinta clara de supraestimare, avand deseori scopuri prea inalte pentru nivelul posibilitatilor, pe fondul unei lipse a autocontrolului si a unei imaturitati structurale. Ii lipseste relationarea empatica, relationarea cu ceilalti fiind tensionata si incordata, mai ales datorita lipsei de reflectie, excitabilitatii afective si deseori a furiei fara motiv, fara ratiune.
Testul familiei releva in mare parte aceleasi caracteristici imature ale personalitatii, cu tendinta clara de supraestimare si cu un entuziasm de tip compensatoriu. Doar personajul masculin are bratele accentuate fiind, se pare, singurul pe care ea il percepe ca fiind capabil sa poata face ceva, inclusiv pentru ea (mai ales ca astepta vizita tatalui). Familia desenata de ea este formata din patru membri, ceea ce ne determina sa credem ca si-a desenat familia de origine, in care copilul cel mic, adica subiectul in cauza, il tine de mana pe tata. Dimensiunea mica pe care si-a acordata indica o stima redusa de sine, un Eu slab, dar isi da grandoare prin dimensiunea celorlalte personaje desenate. Cu toate ca remarca initiala facuta a fost “sper ca nu trebuie sa desenez familia mea, nu pot s-o sufar”, in final, inconstient, tocmai acest lucru a facut.
3. Terapia prin desen.
Pe toata durata sedintelor, subiectul A.G. si-a manifestat aceleasi caracteristici de instabilitate si nervozitate psihomotrica, denaturand realitatea si facand diferite scenarii imaginare legate de viata ei si a propriului copil. A fost constanta in a-si manifesta comportamentul intruziv si inconstant.
Din relatarea asistentului social-supraveghetor se desprinde ca subiectul, chiar daca alapteaza, are tendinta de a consuma foarte multa cafea, asociind in aceeasi proportie si tutunul.
