Revista Somatoterapia numarul 28/2008
POVESTEA PITICULUI CARE NU VREA NIMIC
Extras din lucrarea ” Ghid psihoterapeutic pentru reducerea conflictelor” de CAMELIA STAVARACHE ( EDITURA CRED, 2000)
INDICATII TERAPEUTICE: negativism, lipsa de implicare in activitate, sociabilitate scazuta
EFECTE DORITE: intelegerea notiunii de colaborare si acceptare;
Intr-o padure indepartata traia o familie formata din tata, mama si fiica. Fetita se obisnuise sa spuna “ nu “ la toate solicitarile pe care i le adresau parintii. Daca mama o ruga sa faca ceva, fetita o refuza imediat spunand ca nu-si murdareste mainile sau ca nu are chef sa se ridice din pat la ora aceea.
Si azi asa, maine asa, fetita i-a adus la exasperare pe parintii sai, incat mama s-a rugat de spiritul padurii sa o ajute. Acesta, induiosat de rugamintile repetate ale femeii lua infatisarea unui pitic simpatic si se ascunse in pletele fetitei. La ora mesei, mama o striga pe fetita spunandu-i ca i-a pregatit prajitura ei preferata. Bucuroasa, fetita vru sa raspunda chemarii mamei, dar simti ca nu mai poate scoate nici un sunet din gura cu exceptia unui “nu” ragusit.
Situatia se repeta, ori de cate ori voia sa spuna “a”, din gura sa iesea “nu “.Tocmai cand se simtea mai disperata, piticul ii aparu in fata si ii zise: “nu te speria, eu sunt piticul care te ajuta sa zici “nu”.
Pentru ca ai zis de prea multe ori “ nu”, m-am gandit ca vrei sa stau permanent cu tine.” – Ce prostie! zise fetita . Eu vreau sa pot spune si “da“ cand imi place ceva.
– Atunci trebuie sa inveti sa spui “da”. Daca vei continua sa spui “da “ numai cand iti convine, vei ramane blocata in aceasta siuatie. Este important sa tii cont si de dorintele celorlalti, mai zise piticul.
Fetita a inteles vorbele piticului si de atunci nu a mai abuzat de” nu”.
