FEMEIE OBIECT SAU FEMEIE SUBIECT?

Revista Somatoterapia nr. 32/2008

FEMEIE OBIECT SAU FEMEIE SUBIECT?

Autor: dr. Psihoterapeut, formator Asociatia de Psihoterapie Integrativa ANDRE MOREAU –Belgia

In fata unui barbat, femeia obiect isi spune: ” Ce vrea acest barbat de la mine ? ”
In fata unui barbat, femeia subiect isi spune: ” Ce vreau eu de la acest barbat ? ”
Femeia obiect este locatara a corpului sau si-l intreaba pe proprietarul ei, barbatul: ” Ce vrei tu de la mine? ” Nu indrazneste sa faca nimic, este paralizata, si-l vede adesea pe celalalt cum ocupa tot spatiul pe care ea il lasa disponibil si actioneaza in sensul dorit in secret sau se teme. Cand aceasta ultima situatie se repeta, ea ajunge pana la urma la concluzia ca toti barbatii sunt niste nemernici….pentru ca nu a putut sa spuna ” nu ” la timp. Intr-o oarecare masura, ea isi paraseste sau isi abandoneaza corpul (de ce am eu nevoie?) pentru ” a merge in capul celuilalt ” (ce are cu mine?). Barbatul, in fata cuiva care-l intreaba „Ce vrei tu de la mine?” se simte invitat sa gaseasca un raspuns, si-l gaseste in corpul femeii pe care-l agreseaza. Acest raspuns este cu atat mai rapid cu cat barbatul este mai dominator. Si bucla este „buclata”: femeia obiect cauta barbat dominator. Si astfel ” toti barbatii sunt la fel ”. Un barbat mai delicat si mai atent va avansa pas cu pas si va putea detecta un ”nu” subtil sau, in spatele unei ezitari, sa ghiceasca un ”da” neexprimat. El va inainta cu dorintele presupuse la celalalt, umbre ale dorintelor sale. Si situatia se repeta, toti barbatii sunt la fel. Pentru ea, ca pentru toata lumea, sentimentele neformulate se transforma in furie… impotriva celuilalt… si impotriva ei insasi: ea se detesta pentru ca a cedat din nou. Daca ea are sansa sa invete din experienta sau prin terapie, ea va deveni capabila sa spuna ” nu ” la timp si, numai atunci, capabila sa spuna ” da ” cand doreste si decide acest lucru.
A FI OBIECT SAU SUBIECT IN VIATA?
Va imaginati cu usurinta ca tot ceea ce precede capata un sens foarte subtil in actul de dragoste. Imaginati-va ca jucati ping-pong cu un necunoscut. Toate dimensiunile descrise mai sus pot sa aiba loc: puteti fi obiectul partenerului vostru cu atât mai mult cu cat el va depaseste in performanta: in acest caz nu puteti decat reactiona si continua sa fiti obiectul sau. Puteti sa intrerupeti jocul sau puteti decide sa-l continuati si, progresiv, sa-l ajungeti in performanta. Daca spalati in doi vasele, puteti cu competente egale si fara sa va dati seama de asta, sa adoptati un comportament de obiect: a urma si a reactiona. Aici, puteti decide sa schimbati si sa deveniti motor, actor si deci subiect, daca este posibil in doi.
In fata patronului dumneavoastra, sunteti intr-o pozitie intermediara: el este competent in domeniul sau si dumneavoastra ati ales acest serviciu in functie de capacitatile dumneavoastra. Eu dirijez munca secretarei mele care este mai abila decât mine in folosirea calculatorului. Puteti fi obiectul sefului vostru. Acesta din urma este uneori obiectul dactilografei sale. Dar exista posibilitatea sa dezvoltati o relatie de la subiect la subiect. Acest lucru depinde de bunavointa fiecaruia, care este, de asemenea, responsabil sa-si ocupe locul sau.
Cu partenerul dumneavoastra, este la fel. Barbatul, chiar daca este patron la serviciu, poate sa aiba un comportament de spectator acasa, incapabil sa-si pregateasca ceva de mancare. Intr-o tabara terapeutica, fiecare trebuie sa lucreze doua ore pe zi, intr-un scop diagnostic si terapeutic. Robert, profesor in stiinte exacte la universitate, nu reuseste sa foloseasca masina de spalat vase, nici sa gaseasca intrerupatorul. Théo, om de afaceri, priceput in a da faliment si depresiv, nu suporta sa spele vasele sau sa faca cumparaturile in magazine. Primul a fost parasit de sotia lui, apoi de prietena sa si s-a trezit singur dupa ce si-a pierdut slujba. Al doilea a devenit neputincios si mereu in conflict cu sotia sa care vrea sa-l paraseasca.
“ Mi se pare aproape imposibil sa dezvolt in pat o relatie de la egal la egal, de la subiect la subiect, daca nu o creez in fiecare ora din zi”- spune el. Acest lucru trebuie dobândit mai intâi singur si in afara cuplului printr-o dezvoltare personala spre autonomie si maturizare care consta in a inlocui progresiv suportul celor din jur prin propriul suport.
Intr-un grup centrat pe tandrete, Radhia, de origine musulmana, primeste, la fel ca alte trei persoane, aceeasi strangere de mana din partea lui Ahmed. Ea se retrage cu teama : Ce va spune sotul meu ? Ea este obiectul sotului ei absent, al culturii sale, al religiei sale. Atunci cand ea doreste sa-si reduca frica si sa inlature blocajele in fata fricii sale de barbati, un absent decide pentru ea. Sau mai degraba, ea da prioritate absentilor si trecutului asupra persoanelor prezente si mai mult asupra ei. Ea este de-a dreptul alienata . Dar noi suntem cu totii alienati cand sacrificam dorintele noastre in fata limitarilor celorlalti. Interzicerea creeaza legea tacerii, impiedica sa se vorbeasca liber despre acest lucru si intârzie probabil maturizarea sexuala. Represiunea nu impiedica explorarea sexuala a copiilor si adolescentilor, dar creeaza in randul lor frica de a vorbi liber despre acest lucru cu adultii si creste probabil riscul de sarcina prematura la o vârsta la care ei nu sunt inca capabili sa creasca un copil.
De la drama pedofiliei din Belgia, ma intreb despre radacinile raului. Principala cauza mi se pare a fi ” legea tacerii ” care face sa le fie teama copiilor sa vorbeasca liber intre ei si chiar mai mult cu parintii lor. Trebuie sa stiti ca pedofilii care ne inspaimanta si care au zguduit tara sunt extrem de rari. Cazurile obisnuite de pedofilie sunt in familii : 60 %. Radacinile problemei privesc probabil 95 % din populatie: frica de a vorbi liber despre propria sexualitate. Copiilor le este frica de adulti, incepand cu parintii lor. Cum? Acestia vorbesc cu dificultate de propria lor sexualitate intre ei, rar sau niciodata in fata copiilor lor care ii imita de indata, se ascund de ei pentru a face dragoste, incuie usa de la baie, se imbraca ” corect ” in fata strainilor sau pentru a iesi, trebuie sa ascunda partenerului dorinta lor de libertate, le este frica de libertatea copiilor lor fara sa indrazneasca sa le zica clar de ce, se ascund in spatele legilor morale sau religioase care nu fac decat sa intarzie responsabilitatea si maturizarea lor, de aceea au foarte rar prieteni sau prietene care sa vorbeasca despre asta. Astfel, eu cred ca suntem cu totii pe acelasi vapor, ca niste prizonieri, obiecte ale celorlalti, ale judecatilor lor critice. Cheia de bolta a sistemului, este ca ” acesti ceilalti ” pentru apropiatii mei, vecinii mei, colegii mei, pacientii mei, familia mea, copii mei, sunt eu, chiar daca eu nu cred si nu vreau acest lucru. Suntem cu totii, in inchisoarea noastra, temniceri si prizonieri in acelasi timp. Cel mai grav este ca nu stim acest lucru. Ne credem liberi sau ne prefacem ca suntem liberi. Suntem obiectul celorlalti sau mai exact a ceea ce credem noi ca ceilalti gândesc despre noi. De fapt, ceea ce ei gandesc nu are, cel mai adesea, deloc o influenta asupra comportamentului nostru. Ceea ce ne influenteaza este ceea ce credem noi ca ei gandesc despre noi, adica, cel mai adesea ceea ce credem noi, umbra a ceea ce parintii nostri ne-au facut sa credem, ei insisi obiecte ale culturii lor, ai lui Charlemagne, Mahomed sau Isus. Noi ne adaptam nu la lumea care exista ci la cea care credem noi ca exista. De fapt am sa va dezvalui un secret la care poate nu v-ati gandit niciodata si acest secret vi se va parea evident. Acesti oameni care va privesc se gândesc la ce ati putea gândi voi despre ei.

” Traim intr-o casa ai carei pereti sunt oglinzi si noi credem ca privim in afara ”. ( PERLS )

Fragment extras din ” Dragoste si sexualitate “, Editura Trei