Revista Somatoterapia Nr.02/2006
STUDIU DE CAZ: Implicarea adultului prin joc in educarea copilului
Doamna L. S., a venit la clasa, la ora de consultatii cu parintii, cu rugamintea de a-I evalua pe copiii dansei din punct de vedere psihopedagogic.Cei doi copii sunt gemeni, un baiat si o fata si au 6 ani, ei fiind inca la gradinita.
Pentru realizarea evaluarii s-au folosit urmatoarele metode: interviul, observatia si teste proiective ( al familiei, al arborelui ).Am apelat la teste proiective datorita varstei subiectilor, : materialul utilizat de teste se potriveste foarte bine varstei-pentu copii este natural sa deseneze , sa spuna povesti, sa isi manifeste astfel emotiile , trebuintele, dorintele, visele . Testele utilizate sunt scurte ca durata si usor de aplicat, ceea ce e util caci prescolarii se plictisesc repede , iar aceste teste sunt variate si atractive.
Cercetarea pe care am efectuat-o asupra gemenilor, s-a desfasurat pe o perioada de 1 an, si prin comparatie intre cei doi copii., fiind deci si o cercetare longitudinala si o cercetare transversala.
In urma interviului cu mama , completam anamneza , care ne ofera date despre evolutia fizica a copiilor, despre mediul social si cultural. In urma interviului cu cei doi copii, observam ca ei se comporta normal, amandoi dau dovada de o usoara timiditate care dispare dupa o scurta perioada de timp.
ANAMNEZA:
Copiii locuiesc cu ambii parinti si bunica lor , intr-o casa cu curte,
Profesia parintilor: mama- este stilista, tatal-este ofiter,
In afara de cei doi gemeni nu mai exista alti frati,
Ambii copii merg la gradinita, apoi stau cu bunica lor,
Exista si bunicii din partea tatalui, cu care se vad relativ des, 1-2 ori pe saptamana,
Nasterea a decurs normal,
Copiii au vorbit in jur de 1 an,
Au mers in jur de 10 luni,
Si-au insusit controlul sfincterian la 20 luni,
Au avut bolile copilariei: oreion si varicela,
La gradinita sunt activi, implicati in activitatile grupei,
Nivelul de dezvoltare al limbajului : Cristian are un rotacism pronuntat, iar Cristina are un usor sigmatism.
Calitatea principala a copilului relevat de mama: Cristina-este intelegatoare cu fratele ei, Cristian-este mai ambitios.
Defectul principal al copilului relevat de mama: Cristina este timida, Cristian este incapatanat.
Ritualuri tipice: inainte de culcare spun o rugaciune, ii rog sa deseneze fiecare cate doua desene: unul cu familia reala, iar celalalt cu o familie imaginara.
La familia reala, Cristina a desenat urmatoarele personaje incepand din stanga: bunica, mama care este mireasa, tata, Cristi si Cristina, si nasul lor de botez.
Observam ca bunica, mama si Cristina sunt foarte bine valorizate, migalos desenate, ceea ce ne arata afectiunea fetitei pentru aceste persoane. Interesant este modul cum percepe ea relatia de cuplu a parintilor: prin faptul ca nu s-a desenat intre ei ne arata ca ea vede o relatie stransa intre cei doi parinti si chiar idealizeaza acest lucru desenand-o pe mama ca pe o mireasa. Persoana autoritara in acest desen este nasul de botez, desenat mai mare decat toti si in culori mai inchise.
In desenul familia ideala, Cristina deseneaza trei surori, cu comentariul
?mama e la o nunta cu tata, iar prima sora ( de la stanga la dreapta ) se uita la televizor, iar celelalte danseaza?.
Vedem ca ea a desenat in partea stanga a foii , ceea ce corespunde atasamentului fata de mama, iar partea dreapta nu a lasat-o goala, ci a desenat floricele, deci relatia afectiva cu tatal nu sufera ( altfel ar fi fost gol) . Cele trei surori imi par a fi : cea care se uita la televizor este bunica ( urmareste telenovele) iar celelalte doua sunt mama si Cristina . Inimioarele de deasupra sunt cele sase personaje desenate anterior. In acest desen putem interpreta si desenul arborelui care a fost desenat spontan de Cristina: absenta radacini si pozitionarea arborelui pe marginea foii este tipic pentru copii de aceasta varsta, si ne arata un orizont stramt de cunoastere, infantilism, iar faptul ca nu este chiar drept ne arata o usoara tendinta de deformare a realitatii.Coroana cu contur ondulat ne arata o capacitate de adaptare, sociabilitate, vitalitate, suplete.
In desenul familiei reale, Cristian a desenat din stanga: tata, Cristina, mama, Cristian.
Tatal este desenat la distanta, nevalorizat, roz( care e o culoare specifica pentru fete), cu brate mici si fara maini,(subiectul se simte respins de catre parintele de sex opus), mama e desenata in proximitatea subiectului, valorificata, zambitoare, dar tot fara maini; apare ipoteza unei probleme oedipiene. Subiectul este desenat mic, in dreptul paginii, fara gura, iar sora este totusi intre parinti, langa mama, in roz( pasiune, agresivitate, intensitate) si fara maini. Singurul personaj desenat cu maini este Cristian, ceea ce ne arata ca el se simte respins de catre toti membrii familiei.
Complexul oedipian este clar din modul cum este despartit tatal de mama: intre cei doi sunt doi pomi, o casa mare si sora subiectului, ca si cum a vrut sa fie sigur ca tatal nu va ajunge la mama.
Pentru a cofirma ca exista un complex Oedip, trebuie sa demonstram ca acest copil se afla in stadiul falic. Cosul de pe casa este un obiect falic, iar comportamentul fata de tatal sau (agresiv, suparacios, tensionat ) este confirmat de mama. Pentru ca si el a desenat spontan doi arbori putem sa facem o scurta interpretare: trunchiul dintr-o singura linie ne arata tendinta spre izolare, dificultati adaptative, ramutile necircumscrise arata o capacitate redusa de integrare in grup, iar casa desenata cu trasaturi apasate, haotice,in rosu si mov, arata o stare de agitatie si tensiune interioara.
La desenul “o familie ideala”, Cristian a desenat o familie care merge la nunta:’ ea- are agrafe in par, unghiile facute si rochia este larga pentru ca are copii in burta, el-are fata verde pentru ca nu se poate farda (este barbat) si are masca pentru a fi mai frumos’.
Culoarea verde este culoarea sperantei, a renasterii. In acest desen “sotia” are bratele lungi cu maini, larg deschise si cu doi copii in burta, fiind o analogie la mama sa care a avut gemeni . “Sotul are masca, nu este cine pare si nu este foarte frumos”, deci ar putea fi chiar el, Cristian. Familia ideala este formata la el doar din doua persoane.
In stadiul falic (3-6ani) al dezvoltarii psihosexuale energia libidinala se concentreaza la nivelul organelor genitale, iar trairile devin , in mod clar , sexuale. In acest stadiu apare complexul lui Oedip si al Electrei. In majoritatea cazurilor urmarile complexului sunt lipsite de importanta, rezolvandu-se de la sine, permitand identificarea copilului cu parintele de acelasi sex. In caz contrar, pot intervenii o serie de probleme, iar fixarea la nivelul falic ar fi una dintre cele mai frecvente cauze ale nevrozei in perioada adulta.
Acest complex apare mai ales dintre raporturile dintre copii si parintii.
Acest complex este cel mai anevoios de descifrat, cel mai tabu, cel care are consecintele cele mai intense pentru ca implica trei persoane: copilul si cei doi parinti de sexe opuse. Impactul sau fundamental a fost resimtit inca din Antichitate si tradus intr-o maniera alegorica in Legenda lui Oedip. Acesta s-a casatorit cu mama sa Iocastra (fara sa stie ca era mama sa ) dupa ce l-a ucis pe tatal sau Laios (fara sa stie ca era tatal sau). Apoi afland de inspaimantatoarea lui eroare, Oedip isi scoate ochii ( pentru a se pedepsi) si fuge din Teba, orb si condus de fiica sa Antigona.
Legenda exprima in maniera simbolica realitatea care, binenteles, nu are acest caracter tragic, dar prin aceasta punere in scena spectaculoasa, legenda traduce bine intensitatea exploziva a complexului. In realitatea cotidiana, rezulta, schematizand: -un baiat isi iubeste mama, o vrea numai pentru el, devine gelos pe tatal sau, vrea sa il indeparteze, devine agresiv fata de el; are remuscari si se simte vinovat.
In cazul lui Cristian se propune terapia prin joc. Joaca este pentru copii ceea ce este vorbirea pentru adulti. Este un mediu pentru exprimarea sentimentelor, pentru explorarea relatiilor, descrierea experientelor, marturisirea dorintelor si implinirea de sine. Folosirea jucariilor permite copiilor sa isi transfere anxietatile, fricile, fanteziile si vinile asupra obiectelor mai repede decat asupra persoanelor. La varsta prescolara mijlocie continutul jocului se imbogateste simtitor in directia reflectarii relatiilor sociale dintre oameni. Actiunile externe cu obiecte isi pierd atractia pentru copil si trec pe planul doi. Locul lor il ocupa tot mai mult rolurile, care incep sa reflecte semnificatia sociala a activitatii adultilor. Lucrul acesta se poate vedea din felul in care copiii se inteleg reciproc in stabilirea subiectului jocului, isi repartizeaza rolurile, isi aleg jucariile.
Pentru Cristian propunem urmatoarea planificare a obiectivelor:
OBIECTIV PE TERMEN LUNG:
asimilarea complexului Oedip
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT:
Sa petreaca mai mult timp cu tatal sau;
Cu sora lui sa se joace pe roluri, in jocuri simbolice evoluate, cu subiecte din viata cotidiana sau din povesti sau desene animate pentru a-si insusi reguli de convietuire sociala;
Cu tatal sau(care este mare amator de fotbal) sa faca jocuri de miscare, sportive;
Cu mama sau bunica, sa participe la jocuri intelectuale sau de dezvoltare psihica;
Temperarea unor tendinte agresive( hiperactivitatea si agresivitate): jucarii ce invita la cooperare sau cele care permit actiunea distructiva asupra lor( plastelina, nisip, materiale de constructie)
Sfatuim pe mama sa nu-l incurajeze pe Cristian in excesele sale afective, iar pe tata sa nu-i declare ‘razboi’. De regula, datorita mecanismului identificarii, cand copilul prin imitatie va incerca sa semene cu parintele de acelasi sex, complexul Oedip dispare, iar traseul dezvoltarii va asana toate rezidurile pe care le-a generat.
Dupa o perioada de aproximativ un an, i-am rugat pe copii sa deseneze familia lor.
Cristina a desenat, de la stanga la dreapta : nasul, bunica, Cristian, Cristina, tata, si mama.
Se vede din desen, ca ea nu si-a schimbat parerea despre relatia de cuplu a parintilor, pentru ca i-a desenat unul langa altul, amandoi valorizati. Apar iar in desen cele sase inimioare care simbolizeaza cei sase membri ai familiei.
In desenul 6, al lui Cristi, ii avem desenati de la stanga la dreapta pe: mama, Cristina, tata si Cristian. Observam ca, spre deosebire de desenele anterioare, complexul lui Oedip este compensat, caci Cristian s-a desenat chiar langa tatal lui, dar mai exista urme ale rivalitatii fraterne, pentru ca a desenat-o pe Cristina intre cei doi parinti. Spatiul gol din stanga sa ne arata ca el isi doreste mai multa afectiune din partea tatalui.
In concluzie terapia prin joc asigura modalitati de exprimare si comunicare pentru copii si le ofera acestora posibilitatea de a se exprima liber si in ritm propriu, fara teama , cu asigurarea ca vor fi intelesi.
Bucur Mihaela, studenta Facultatea de Psihologie- Unoiversitatea Hyperion
