Revista Somatoterapia Nr.01/2006
CATEVA CARACTERISTICI ALE CUPLURILOR CU PROBLEME
Dr.Cristian Sandulescu Psihoterapeut- Polic.Medsan Craiova
Psihoterapia cognitiv-comportamentala considera ca interactiunile din cadrul cuplurilor care nu se inteleg se afla sub influenta “controlului aversiv” -adica interactiunile dintre cei doi parteneri sunt controlate prin intermediul sanctiunilor sau prin intermediul amenintarilor cu privire la consecinte negative posibile.
Interventia terapeutica urmareste sa deplaseze accentul de la controlul aversiv la cel pozitiv, sotii comportindu-se in asa fel incit sa-si dea satisfactii unul altuia.
Cuplurile care nu se inteleg au putine interactiuni care ofera satisfactie si multe interactiuni negative,caracterizate prin:
-suparare- “m-ai suparat foarte tare !”
-enervare- “ma enervezi cu pretentiile tale !”
-blamare – “nu esti bun de nimic !”-uneori exprimata chiar in public.
-pedepsire- sotii- nu-si mai vorbesc
-nu mai dorm impreuna
-nu-si mai spala/gatesc
-violenta- certuri,batai, etc.
Interactiunile dintre cei doi parteneri se caracterizeaza frecvent prin comportamente negative reciproce :daca un partener reactioneaza negativ, celalat este inclinat sa-i raspunda in acelasi mod si astfel apare un lant de interactiuni negative.
Componentele conflictului reprezinta expectatiile negative ale unui sot fata de celalalt precum si comportamentele negative reciproce. Cuplurile care nu se inteleg sunt excesiv de reactive la evenimentele pozitive sau negative care se produc. Ele sunt mai putin afectate de variatiiloe relatiilor de la un moment la altul. Reactivitatea crescuta sporeste sansele neantelegerii si ale slabei comunicari (ex : o intrebare scurta, verificatoare, daca a indeplinit sau nu o indatorire casnica pusa de unul dintre soti este considerata de celalalt o intrebare care implica o critica).
Pentru ca sotii s-au obisnuit sa se simta atacati, ei nu mai asculta cu atentie ceea ce li se spune dar pregatesc contraatacul.
O alta caracteristica a relatiilor conjugale perturbate este lipsa abilitatilor de a solutiona conflictele. Cazurile nerezolvate in istoria cuplului duc la aparitia expectatiilor negative cu privire la posibile conflicte viitoare si la o slaba angajare constructiva in rezolvarea problemelor cuplului. Cei doi parteneri au pierdut satisfactia care era odata prezenta in relatia lor. Acele comportamente care produceau, candva, satisfactie si-au pierdut din importanta. Partenerii nu-si mai apreciaza eforturile reciproce, le considera de la sine intelese, au noi trebuinte pe care nu au invatat sa le satisfaca reciproc. Unul sau ambii parteneri au incetat sa faca lucrurile mici dar placute care consolidau relatia.
Psihoterapia de cuplu urmareste reducerea conflictelor aparute intre parteneri. Terapeutul identifica anumite teme de conflict specifice cuplului cat si modele de escaladare a acestora :
a) Modelul solicitare- retragere: unul din parteneri solicita din ce in ce mai multa atentie si afectiune de la partenerul sau care este mai rezervat. Cu cat primul solicita mai mult, cu atat celalalt are tendinta de a se retrage tot mai mult;
b) Modelul afiliere- independenta: unul din parteneri pune un accent mai mare pe relatia de cuplu iar celalalt este concentrat mai mult pe activitatea profesionala;
c) Modelul afectivitate- rationalitate: unul din parteneri ( mai ales sotia) este excesiv de afectiv in timp ce celalalt ( de obicei sotul) este rational, nonemotiv si logic.
Terapeutul trebuie sa-i ajute pe parteneri sa identifice semnele timpurii ale escaladarii conflictului(“ma simteam tot mai incordat, am inceput sa transpir si mi-am dat seama ca in curind voi exploda”);cind unul sau ambii parteneri identifica semnele de conflict ei pot opri escaladarea acestuia prin redirectionarea discutiei.
Web :www.medsan.ghidmedicalcraiova.ro
Mail :cristisan@rdslink.ro
Tel:0744670094
