Poveste de succes
Chemarea spre psihologie am simtit-o din copilarie as putea spune, adica acel sambure de introspectie si de “filosofie” despre viata care le este dat doar persoanelor fata de care viata nu a fost prea darnica. Se spune ca “Psihologia” te alege, nu o alegi tu pe ea si cred ca este mult adevar in asta si se refera la rezonanta pe care o are in tine viata cu intamplarile ei, prin setarile pe care le ai nativ grefate in corelatie cu mediul in care cresti. Au fost multe intrebari legate de istoricul meu de viata pe care am vrut sa mi le lamuresc, acest lucru fiind la baza focului care a ars mereu in mine, a dorintei de cunoastere, de cautare continua a sensurilor, de curiozitatea de a vedea in profunzime lucrurile, de capacitatea de a empatiza cu cei de langa mine si cu povestile lor de viata.
Daca ceea ce am invatat legat de psihologie as fi stiut inainte, mi-as fi inteles mai bine trecutul si poate as fi stiut sa fac alegeri mai bune inainte de a ma casatori, mi-as fi imbogatit inteligenta emotionala, as fi abordat conflictele asertiv fara sa platesc atatea costuri emotionale sau as fi stiut sa-mi educ copilul mai bine, constructiv, astfel incat sa-l pregatesc mai bine pentru viata, as fi inteles viata in profunzime si as fi avut la indemana mecanismele cu care sa reglez unele neconcordante…
A fi psiholog este o vocatie, este o profesie fantastica, este un portal spre o lume a intelesurilor dincolo de aparente, este o oportunitate de a fi de ajutor celui care vine la tine cu sufletul in maini iar tu ai onoarea sa-i fi sprijin si calauzitor in lumea lui astfel incat sa-si gaseasca drumul de iesire din impas. Satisfactia este imensa atunci cand prin ingemanarea cunostintelor si empatiei tale impreuna cu determinrea clientului tau poti sa aduci o viata la o linie de plutire.
Drumul nu este intodeauna lin, dar nu degeaba ai pasit pe el, poti sa-i faci fata! Lumea este din ce in ce mai presata de stresul cotidian, de rata divorturilor si de copiii care sunt lasati spre crestere altor persoane decat a genitorilor lor, de mondializarea ofertelor de lucru, de provocarile de a face fata la un mediu galopant si uneori prea concurential. Toate aceste lucruri fac adaptarea fiecaruia in parte din ce in ce mai grea! Exista o mare nevoie de psihologi, de aceasta profesie nobila, pentru a ajuta pe cei care au nevoie de consiliere, de restructurare psihica, de intelegere a ceea ce se intampla cu ei si cu lumea din jurul lor, de reconectare si de mecanisme cu care sa faca fata zi de zi noilor provocari.
Nu este niciodata perea tarziu sa inveti, nu este niciodata prea tarziu sa iti imbogatesti mintea si sufletul cu intelesuri legate de psihicul uman. Dupa terminarea primei facultatii (tehnice), in 1981, nu am avut ocazia sa-mi urmez vocatia fiindca se desfiintasera facultatile de psihologie, asa ca am ramas cu o nostalgie in suflet si cu un vis neamplinit. Eu pot sa spun ca sunt un exemplu viu al dorintei de a-mi urma visul pe care l-am avut inca din tinerete si pe care am reusit sa-l materializez dupa multi ani cand, in floarea maturitatii, am luat iar bancile faculatii in primire, zi de zi, cu multa placere si determinare.
Dupa ce am terminat facultatea si mi-am luat licenta in psihologie, am facut un master in Terapii cognitiv-comportamentale, o Formare in Terapii integrative – Scoala Erskine si o Formare in Terapii pentru cuplu, familie si copil. In ceea ce ma priveste, pot considera un avantaj varsta pe care o am pentru ca ma ajuta sa inteleg mult mai bine mecanismele psihologice generate de experientele de viata si sa stabilesc inca de la inceputul terapiei o relatie buna cu fiecare client in parte, lucru esential in procesul psihologic.
Am gasit de asemenea mult sprijin in profesoara mea de la Formarea in Psihoterapie integrativa – Scoala Erskine, psiholog Camelia Stavarache, care mi-a dat posibilitatea sa am un cabinet in clinica ei, situat central (aproape de P-ta Unirii), dar mai ales sa am acces la vasta ei experienta profesionala. In aceasta clinica au loc tot felul de activitati legate atat de formarea generatiilor viitoare de psihoterapeuti cat si activitati legate de psihologie, incepand cu copiii si termintand cu adultii. Toti cei care au trecut pragul clinicii au gasit sprijin la oricare din psihologii care profesam acolo si pentru orice problema nou aparuta. Toate aceste lucruri m-au ajutat sa-mi fac o retea de clienti care-mi asigura satisfactii atat profesionale cat si materiale.
Un psiholog bun, care are la activ mai multe formari, mai multe specialzari, reuseste prin ceea ce a invatat sa personalizeze procesul psihologic in functie de nevoiele fiecarui client in parte, lucru care ii asigura si o plaja mai mare a recomandarilor de la persoanelor cu care a interactionat déjà si care au fost multumite.
Lumea psihologiei este fantastica, este o lume cu care fiecare ar trebui sa faca cunostinta inca de timpuriu, fiecare trebuie sa-si completeze educatia cu notiuni de baza legate de specificitatea psihicului uman, de tipurile de comportamente, sa invete sa empatizeze cu cel de langa el, sa corijeze lacunele din educatia parentala, poate in felul acesta, lumea ar deveni mai buna, oamenii mai permisivi si mai dispusi spre aceptarea de sine dar si a celuilalt si mai ales de acceptare a diversitatii care da atata culoare vietii.
