SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ GÂNDIM POZITIV

extras din cartea „ Ghid psihoterapeutic pentru reducerea conflictelor” de CAMELIA STAVARACHE – presedintele Asociatiei de Psihoterapie Integrativa ( scoala Erskine)

Oamenii pot atinge performanţe extraordinare dacă aleg să privească jumătatea plină a sticlei prin care îşi observă propriile limite. Aceasta se realizează prin concentrarea asupra calităţilor şi nu asupra defectelor. Psihicul uman este astfel conceput încât modul negativ de a privi lucrurile face parte din noi. De aceea toţi oamenii gândesc uneori negativ, însă printr-un antrenament mental putem să ne programăm propriul inconştient ca să gândim pozitiv.

Prima etapă pe care trebuie să o realizăm ca sa gandim pozitiv este identificarea manifestărilor gândirii negative, proces numit conştientizare cognitivă. Urmează înlocuirea modului negativ de gândire cu gândirea pozitivă – restructurare cognitivă- proces care acţionează atât în stare de veghe cât şi în relaxare.

Prezentăm în cele ce urmează un exemplu ilustrativ pentru maniera de desfăşurare a exerciţiului :

Terapeutul: Mi-aţi povestit că atunci când maistrul v-a înapoiat piesa la care aţi muncit două săptămâni, fără să vă adreseze un cuvânt, v-aţi simţit iritat. Nu aţi mâncat seara şi v-aţi bătut cu un coleg. Aşa este?

Pavel: Da, chiar aşa este!

Terapeutul: Simplul fapt că vi s-a returnat o piesă, fără să vi se spună un cuvânt nu explică iritarea care v-a cuprins. Este vorba, mai curând de modul în care aţi interpretat situaţia.

Pavel: Probabil.

Terapeutul: Pentru a ne fi mai clar, hai să refacem situaţia. Eu sunt maistrul dvs.. Eu stau în picioare, dvs. staţi jos şi eu vă dau piesa. Iat-o.

Pavel: Nu aşa! Cu braţul mai ţeapăn.

Terapeutul: Aşa?

Pavel: Da!

Terapeutul: Eu tac şi vă întind piesa. La ce vă gândiţi acum?

Pavel: El mă crede incapabil. Tot ce fac este prost. Niciodată nu voi fi capabil să fac un lucru bun. Din cauza asta am ajuns la puşcărie.

Terapeutul: Foarte bine. V-aţi adresat tot acest discurs interior, care era de fapt, împotriva dumneavoastră. Nu credeţi cumva că discursul acesta v-a iritat mai mult decât situaţia în sine?.”

În continuare, în cazul descris mai sus, subiectul este antrenat să elaboreze mai multe ipoteze referitoare la atitudinea maistrului:

Ipoteza 1: Piesa este lipsită de valoare, dar nu şi persoana ca atare.

Ipoteza 2: Maistrul era preocupat de altceva ( de exemplu, un telefon primit mai devreme)

Ipoteza 3: Maistrul se simţea rău în ziua respectivă.

Ipoteza 4: Maistrul se poartă distant cu toţi deţinuţii.

Subiectul în cauză va evalua toate ipotezele, acordându-le un procent care să reflecte probabilitatea să fie adevărate:

Piesa meu era lipsită de valoare ( 30% );

Maistrul era preocupat de alte lucruri ( 70% );

Maistru nu se simţea bine ( 10% );

Acesta e felul lui de a fi ( 30% );

Concluzia pe care o trage subiectul va fi că ipotezele 2 şi 3 par mai plauzibile.

Programari Clinica de Psihoterapie Psihosucces: 0721 150 661; 0726 157 981