VULNERABILITATEA LA STRES

Revista Somatoterapia Nr. 12/2007

Psiholog CATALINA BORANGIC

Vulnerabilitatea la stres se constituie pe parcursul biografiei individului analizat, in functie de traumele psihoafective, experientele unor stresuri psihice cu rezonanta majora, inclusiv de modul cum a reusit sa le domine.
Agentii stresori trebuie sa-si gaseasca o rezonanta deosebita la un individ spre a-si “valorifica potentialul lor stresanta. Unii agenti stresori reprezentati de situatii externe sunt capabili sa induca cu toate acestea un stres psihic la toate fiintele umane.
Stresorii pot fi “refuzati” de o parte din indivizi, in timp ce o alta parte ii “accepta” avand ceea ce in literatura de specialitate se numeste “o vulnerabilitate crescuta in fata stresului psihic” (Iamandescu 1993, pag. 43).
O serie de autori, analizand diferitele dimensiuni ale personalitatii, au descris tipologii mai predispuse la stres psihic, precum:
· Cei cu un grad inalt de introversie si/sau neuroticism (Eysenck);
· Cei cu rigiditate psihica (Kaln);
· Cei cu toleranta scazuta la frustrare (Rosensweig);
· Cei a caror motivatie de afirmare intelectuala sau de afiliere este ingradita de factori psihosociali adversi (Vogel si colab.).
Vulnerabilitatea la stres este acceptata drept trasatura proprie anumitor indivizi de a reactiona facil printr-un stres psihic la o gama larga de agenti stresori.
Astfel pot servi drept indici ai unei vulnerabilitati la stres psihic urmatoarele:
- Tendintele interpretative pe un fond de susceptibilitate crescuta;
- Rigiditate, incapatanare;
- Tendinte pronuntate egocentrice, de autoaparare;
- Tendinte obsesive si fobice pe un fond psihic anxios;
- Impulsivitate, emotivitate crescuta;
- Agresivitate, inclinare spre violenta.
Din cercetarea diverselor tipuri de personalitate in corelatie cu stresul, s-a conchis ca nu exista un tip specific de personalitate pentru fiecare boala somatica. Prin urmare, putem considera ca bolnavii psihosomatici au in comun o vulnerabilitate crescuta fata de stresul psihic.
Aproape toti bolnavii psihosomatici studiati prezentau anxietate, aceasta fiind recunoscuta ca element structural al personalitatii care favorizeaza instalarea stresului psihic.
Lazarus (1966) considera ca efectele agentului stresor depind nu numai de particularitatile acestuia ci si de doua atribute inscrise in sfera personalitatii subiectului care receptioneaza agentul stresor si anume calitatea raspunsurilor emotionale si strategiile de adaptare mobilizate.
Robustetea conceptualizata ca un moderator intre stres si sanatate indica trei caracteristici de baza: organizarea fata de sine, sentimentul de competitie si capacitatea de control asupra mediului si propriei vieti prin cunostinte si aptitudini (Kosaba 2987, pag. 27).
Studiile intreprinse asupra aspectelor fiziologice masurabile (TA, concentratia de glucoza in sange si diferentele de personalitate proprii fiecarei fiinte umane), au clasificat oamenii in persoane de tip A si tip B.
Persoanele de tip A sunt caracterizate printr-o puternica dorinta de afirmare, competitivitate, se afla intr-o puternica criza de timp, supraangajare profesionala, trebuinte nesatisfacute, tenacitate. Sunt angrenati in activitati multiple concomitent, vor sa fie omniprezenti.In afaceri sunt hiperactivi si agresivi. Sunt susceptibili la stres si la boala coronariana (90% fac infarct).
Opusul tipului A de comportament este tipul B de comportament. Acesta lupta cu stresul intr-o maniera relaxata , se eschiveaza in fata suprasolicitarilor, are o toleranta si capacitate de adaptare mai mare la stimuli defavorabili.
Un element important in estimarea vulnerabiltatii individului la stres este etapa ciclului vietii cu principalele achizitii psiho-sociale ale acesteia:
I Copilaria: insusirea conduitelor de crestere, autoservire, integrare scolara, autocontrol;
II Adolescenta: criza de identitate, integrarea sexualitatii, cristalizarea valorilor;
III Tineretea: optiunea si formarea profesionala
1. formarea unei familii
2. problemele cuplului tanar
IV Perioada adulta: responsabilitati multiple: profesionale, maritale, parentale
V Batranetea: dezangajarea profesionala
1. denuclearizarea familiei
2. singuratatea, izolarea sociala
3. regresia biologica si psihica
4. perspectiva mortii.
De asemenea stresul poate fi provocat nu numai de suprasolicitari ci si de subsolicitari (absenta informatiei, monotonia, lipsa de variatie, starea prelungita de asteptare care evidentiaza manifestarea intregii game a posibilitatilor individului), aceasta avand ca efect impiedicarea nevoii de comunicare si exprimare, trebuinta naturala de afirmare specific umana.
Este de remarcat ca aceiasi stimuli genereaza stres negativ unora, stres pozitiv altora, iar altii raman indiferenti. Prin evitarea sistematica a agentilor provocatori de disstres si a factorilor si conjuncturilor care impun o mobilizare energetica optima, se poate mentine o stare buna de sanatate.
Evaluarea situatiilor, daca sunt sau nu stresante, se face din diferite puncte de vedere, depinzand de optica persoanei, de conceptia de viata, de experienta celui in cauza.