Tehnici psihoterapeutice folosite pentru dezvoltarea asertivitatii

Revista Somatoterapia Nr. 26 /2007

Tehnici psihoterapeutice folosite pentru dezvoltarea asertivitatii

Autor: studenta CIOBANCAN DELIA, anul III, Facultatea de Psihologie, Universitatea Hyperion

Pentru a defini corect un comportament asertiv trebuie sa tinem cont de trei factori : (Cottraux)
- descrierea comportamentului verbal si nonverbal;
- intentia subiectului si sistemul sau de credinte;
- contextual social in care se desfasoara comportamentul.
Cunoasterea drepturilor asertive ale fiecaruia pot
imbunatati relatiile interpersonale:
- a fi propriul judecator a ceea ce faci si spui;
- a nu oferi motive si scuze pentru propriul comportament;
- a nu fi raspunzator pentru descoperirea de solutii la problemele celorlalti;
– a te razgandi;
– a face greseli;
- a spune “nu stiu”, “nu pot”, “nu inteleg”, “nu-mi pasa” fara sentimente de vinovatie;
- a lua propriile decizii.
Deprinderile protective descrise in continuare sunt utile pentru protectia fiecaruia atunci cand primim ca raspuns la un comportament normal, asertiv, printr-un comportament nonasertiv, irational.
1.Tehnica “discului defect”. Atunci cand celalalt iti refuza dreptul de a spune nu sau de ati exprima propria parere, vei raspunde la orice intrebare repetandu-ti raspunsul fara intrerupere, intr-un mod linistit, fara schimburi de ritm, fara justificari sau sentimente agresive.
2.Ignorarea selectiva implica nefurnizarea nici unui raspuns la anumite aspecte ale mesajului transmis de interlocutor noua. Poate fi uitil in situatia in care cineva continua sa provoace o disputa in legatura cu un eveniment trecut, despre care am mai vorbit si ne-am exprimat dorinta de a nu mai discuta.
3.Mania dezarmata. Cand cineva este in mod nemotivat agresiv cu noi, este posibil sa-I potolim mania refuzand continuarea discutiei. Poate fi aplicat si atunci cand amandoi suntem la fel de maniosi, sugerand ca avem nevoie de un time out, pana ne calmam.
4.Separarea problemelor. Deseori, oamenii amesteca lucrurile, pentru a ne convinge sa actionam asa cum doresc ei. Nu trebuie sa cadem in capcana starii de confuzie ci sa formulam un raspuns exclusiv pentru aceea problema.
5.Managementul vinovatiei. Ni se reproseaza uneori, diverse situatii sau lucruri. Din dorinta irationala de a fi perfecti si de a placea tuturor, avem tendinta de a ne scuza, nerecunoscandu-ne dreptul la propriile decizii.
6.Cererea de scuze. Sunt imprejurari in care scuzele sunt adecvate. Toti facem greseli si trebuie sa le recunoastem daca ni se reproseaza acest fapt, acceptand sugestii pentru a ne indrepta greseala.
Aceste informatii ar trebui sa conduca la achizitii comportamentale de tip asertiv.Trebuie sa constientizam ca schimbarea e un process de durata, transformarea noastra, ducand poate, la schimbari si in comportamentul celor cu care interactionam.
Referitor la dezvoltarea comportamentului asertiv, Andrews considera ca implica mai multi pasi:
1. Constientizarea sentimentelor ca prim indicator, chiar daca ele nu ne ofera o imagine corecta despre situatia in care ne aflam.
2. Schimbarea credintelor irationale prin testarea validitatii lor si dezvoltarea de alternative rationale.
3. Constientizarea drepturilor si a consecintelor posibile ale utilizari lor pe termen lung sau scurt.
4. Comunicarea eficienta – daca luam decizia de a vorbi, atunci este bine:
- sa alegem momentul potrivit;
- sa utilizam pronumele “eu” mai degraba decat “tu” ;
- mesajele verbale sa fie congruente cu cele nonverbale sau paraverbale;
- sa explicam cel mai bine ce ne deranjeaza la ceilalti;
- sa recunoastem sentimentele adecvate a celorlalti si sa verificam acuratetea perceptiei acestora solicitand un feedback.
5.Dezvoltarea capacitatii de a negocia, de a fi flexibili.
Acest antrenament asertiv este o tehnica specifica terapiei cognitiv-comportamentala. Debuteaza deseori cu analiza functionala a comportamentului – simptom, in cazul nostru comportamentul agresiv, pasiv sau pasiv agresiv. Dupa ce a construit o imagine coerenta a simptomului si a identificat resursele psihocomportamentale a pacientului, terapeutul va selecta una dintre cele mai adecvate tehnici din cele prezentate mai sus, integrand-o in demersul terapeutic.

Bibliografie:
“Psihoterapii scurte. Strategii, metode, tehnici”
Ion Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha Polirom 2005

“Terapii cognitive”
Jean Cottraux Polirom 2003

“Tehnici psihoterapeutice”
Odette Giralasu-Dimitriu Victor 2004

“Abilitati de comunicare”
Allan & Barbara Pease Curtea veche 2007

“Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observatia si interviul”
Ion Dafinoiu Polirom 2002